Să ne fie un an al destinului, nu unul al soartei diktate de alții…

Ar trebui să fie un an al identității naționale… Un an al regăsirii Mândriei și Demnității naționale, a afirmării unor valori și repere pe care le-am abandonat pe un parcurs poate prea lingușitor european. Ar trebui să fie un an în care guvernații să stimuleze pe toate liniile promovarea identității. De la mic la mare, de la neînsemnat la repere recognoscibile.



Așa ar trebui să fie într-o țară în care un jubileu, un Centenar, ar fi un an al destinului de a ne promova în lume valorile autentice, tradiționale, naționale și chiar naționaliste, pentru că doar la noi se strâmbă din nas și se pun felurite etichete (creionate anterior de venetici, dar preluate pe post de cutumă de capetele plecate ale cozilor de topor ce ne conduc).

Prin tot ceea ce fac acum, guvernanții vor parcă să inducă un sentiment al disprețului, al dezamăgirii, al dezgustului românilor față de propria țară, față de ei înșiși ca români. Doar că o țară nu se identifică nicidecum cu vremelnicii și scârbavnicii ei conducători. Nu stă pe fundamentele roase de interesele cavernoase ale feluriților politicieni, și nu rămâne captivă decât vremelnic unui contur al dezamăgirii produse prin măsurile luate de guvernanții.

O țară este un crez! Este o durere a inimii neîmplinite în vechile ei bătăi istorice. Este însă ca o durere a făptuirii și nu trebuie să o acceptăm ca pe un junghi așa cum fac prin orice mijloace guvernații.

Suntem în prag de Centenar și prin toate măsurile pe care ni le impun, cei ce ne conduc vor să creeze iarăși românilor dezamăgirea față de țara lor. Se repetă timpurile lui Adrian Năstase, cel ce ar fi trebuit condamnat, nu pentru matrapazlâcurile de câțiva yuani, ci pentru exodul pe care l-a produs prin acțiunile lui.

Acum avem un premier care dezamăgește mai repede decât surprinde. Admirator al fostului premier mai sus pomenit, nepomenit să-i mai fie numele în cărțile de istorie pentru că și-a vândut, a mezat soarta a generații întregi de români, a pus sub un semn al depărtării familii întregi, admirator așadar al unui antiromân, actualul premier nu pare a fi decât aidoma acestuia.

În anul în care ar trebui să purtăm cocarde tricolore în fiecare zi pentru șansa de a-i fi contemporani, acțiunile guvernanților sunt violent îndreptate spre determinarea românilor de a-și smulge din piepturi mândria, de a-i face să-și plece din nou frunțile și a pleca prin lume, dând legi prin care rușinea de a fi român să devină o a doua cetățenie… Sau singura.

Intrăm în 2018 iar agresiunile împotriva identității naționale sunt la un nivel uriaș. Veneticii doar au râcâit în brazdele de pământ, guvernanții și politicienii sunt cei ce au pus mâna pe sapele și topoarele prin care vor să ne reteze rădăcinile când vor fi ajuns la ele.

Se pierd nume românești cu un puternic caracter identitar. Se achiziționează pe nimic, pentru a fi șterse definitiv, în trocuri la care nici măcar nu mai suntem martori. Se pierd fără ca guvernanții să facă un gest pentru a le proteja.

Guvernanții iau măsuri prin care românii să fie forțați să-și regăsească felurile de „descurcăreală”, pentru că în asta vrea să transforme guvernul actual totul, descurcăreala, inclusiv prin țările vecine. Din nou vom devenii „sacagii” sărăciei, cărând în loc de apă benzină și motorină din afara țării (deși este tot mai probabil să începem să ne aducem și apa de băut de afară!).

Aveam în portofoliu un caracter identitar pe care nici un guvern nu s-a străduit să-l pună în valoare. Un reper ce ne reprezenta mai bine decât cohortele de ambasadori. Extensiile de domeniu „ro.” Și chiar dacă, măcar în 2018, guvernanții ar fi trebuit să aibă minima istețime de a nu taxa nimic din ceea ce reprezintă o fracțiune cât de mică de identitate, exact din 2018 guvernanții vor să taxeze și domeniile „ro”. Practic dreptul de a ne prezenta în lumea virtuală așa. Se încalcă violent drepturi de proprietate, se înșurubează aspecte juridice prin introducerea dublei taxări, prima, cea inițială, care ar fi trebuit să rămân unică și a doua, repetitivă, anuală, inventată acum.

Forțat să revină la propriul lui program de autoguvernare, descurcăreala, românul va găsi soluții… Își va muta site-urile pe domenii internaționale (.com, .eu), probabil va migra cu site-urile pe sisteme de găzduite în afara țării, acolo unde ANAF, mai nou pus în drepturi de a săpa în datele proprietarilor de site-uri, nu va putea să-și bage nasul (iar „tele-munca” va fi croșetată la propriu cu dreptul pe care l-a primit ANAF de a afla cine, cât timp și de unde „lucrează” pe un site, pentru a transforma ghilimele în munca la negru care trebuie albită fiscal!).

De ce? De ce tot acest război al guvernanților nu cu noi, simplii muritori, importanți pentru ei doar ca active fiscale, în rest muritori cu zilele pe lângă ghișee, ci taman cu imaginea noastră, cu reprezentarea noastră? Ba, până și programele de finanțare a proiectelor culturale ale acelora care vor să lase un semn cultural… Centenar, au fost gândite pentru a descuraja. Se finanțează cu fonduri nerambursabile orice, dar când vine vorba de programele pentru Jubileu se pune condiția demonstrării existenței unor resurse  financiare proprii, ba încă de cel puțin 40 la sută din valoarea estimată a proiectului!

Pare că, de fapt, adevăratul filon al importanței noastre nu stă în resursele țării, ci în noi înșine. Iar cel mai mare preț nu s-a pus pe devalizarea bogățiilor țării către toate colțurile lumii, ci pe exterminarea filonului nostru de a fi.

P.s.:

Ar trebui să redeschidem cărțile de Istorie atâta timp cât ne mai sunt accesibile, să revedem numele trădătorilor neamului românesc. Ne-ar folosi în lupta cu toți cei de acum! Căci poate suntem contemporani unui nou… „Radu cel Frumos” și nu știm…

Autor: Cezar Adonis Mihalache

Sursa: Ziarul Natiunea