Senzația lăsată de guvernanții noștri la acest sfârșit și început de an este că românii trăiesc într-o țară derizorie, data pe mâna flască și transpirată a unor indolenți. Ca și cum probleme serioase n-ar exista, o gașcă de habarniști instalată prin ordin pe unitate în fotoliile puterii s-a dedicat măruntelor sale idiosincrazii, în loc să deschidă larg ochii și urechile asupra amenințărilor reale ce ne trimit semnale îngrijorătoare din toate părțile.
Ecranele televizoarelor au fost transformate în simeze acaparate mai tot timpul de chipuri infatuate de politicieni portocalii care interpretează, ca la un casting de muppeți, roluri de victorioși atotputernici și atoateștiutori. Fără a-i duce capul că “muppet” vine de la o combinație grotescă între marionetă și păpușă, și că ei sunt doar niște caricaturi tridimensionale agățate acolo exclusiv pentru amuzamentul galeriei.
Eu i-am citit de la început. Știu ce le poate pielea. Nici nu prea ai cum să te-nșeli la vederea unor astfel de bizari! Niște goi, care anterior umflării forțate cu drojdie de bere marca “intelligence”, se făcuseră de atâtea ori, ca mărunți trepăduși, subiect de bășcălie populară, încât acum, mascați pentru carnavalul puterii, au devenit desăvârșit grotești.
Raluca Țurcan, Rareș Bogdan, Florin Câțu, Ludovic Orban – acesti nuli trași din cărbune gros cu linii frânte și unghiuri ascuțite și aciuați ca peturi de lins izmene la curtea kaizerului Iohannis, nu știu altceva în aparițiile lor publice decât să secrete răzbunare și să împroaște bilă verde.
Te crucești când vezi ce priorități și-au fixat susnumiții “patrioți”: să desființeze SIIJ, să demită toți pesediștii din funcții publice, să-i radă de la pensii speciale doar pe aceia care nu le pot fi de folos în propășirea la putere, să dezechilibreze bugetul națiunii răsfățând instituțiile de forță în dauna sănătății și învățământului și, peste toate, cu spume de fiertură bătrână, să forțeze alegeri anticipate cu orice preț și peste orice argumente de solidaritate și interes național. Despre nevoile majore ale țării, ioc.
Și a venit începutul de an: lovitura americană din Iran. Uciderea de către o dronă a US Army a generalului Qasem Soleimani, cel mai puternic lider militar al Iranului. Reacția lor, a marilor noștri driveri, a fost una pe măsura așteptărilor de la ei: TĂCERE! Tăcere absolută!
Toți liderii țărilor din marile structuri planetare (NATO, UE, …) s-au poziționat imediat public față de acest eveniment cu potențial fără precedent, după criza rachetelor din Cuba, de a arunca din nou în aer pacea lumii.
Ai noștri, mucles total. Reminiscență omerta.
Doar comentatorii de politică externă, invitați pe la televiziunile de știri, ce au mai strecurat ceva ingrijorări competente legate de acest subiect. Și asta cu greu, printre reluările în buclă ale glumițelor din noaptea de Revelion și ale bazaconiile despre zodii și numerologie care, se pare, au mare succes la somnolenții noștri compatrioți care preferă să fie mințiți frumos decât să fie informați corect.
Președintele Iohannis, care se împăunează cu mare aplomb, de câte ori are ocazia, cu prerogativele sale în materie de politică externă a României, nu și-a revenit încă după oboseala trândăvelii de Sărbători. Probabil că nimeni nu a îndrăznit să-i strice perpetua siestă informându-l că un fitil cu mai multe terminații explozive, printre care Mihail Kogălniceanu și Deveselu – România, tocmai a fost aprins în Orientul Mijlociu. Tot ce-a avut de comunicat poporului, în acest moment încordat, administratia prezidențială, a fost că domnul Klaus Iohannis va efectua prima sa vizită peste hotare din 2020 – ghici unde? – în landul Bavaria!
Daily Mail scrie: Iran a promis să se răzbune după ce forțele americane l-au ucis pe generalul Qassem Soleimani, lăsând Orientul Mijlociu în pragul unui conflict care ar putea să escaladeze rapid și să se transforme în cel de-al Treilea Război Mondial.
Vladimir Putin şi Emmanuel Macron şi-au mărturisit ”preocuparea” după uciderea generalului iranian:
“Putin și Macron și-au exprimat îngrijorarea cu privire la cele întâmplate și au îndemnat Statele Unite şi Iranul să dea dovadă de reținere. Preşedintele Franţei „a cerut din nou Iranului să revină rapid la respectarea deplină a obligaţiilor nucleare şi să se abţină de la orice provocare”, a transmis și Palatul Elysée”.
China face apel la calm:
„Le cerem în mod imperios tuturor părţilor implicate, în special SUA, să-şi păstreze calmul şi să dea dovadă de reţinere, pentru a evita o nouă escaladare a tensiunilor”.
Marile agenții internaționale de presă avertizează cu flashuri intermitente de breaking news:
“Iran gata de război: a arborat steagul roșu pe moscheea Jamkaram pentru prima dată în istorie. Arborarea steagului roșu simbolizează începerea unui război sângeros”!
Și exemple de luări de poziție oficiale ale țărilor cu lideri responsabili pot fi înșiruite pe încă zece pagini. Dar la ce bun din moment ce România nu se află printre acestea?
Încă o dată guvernanții de la București ne demonstrează că România nu contează în concertul dialogului internațional. Nu există acolo nici măcar pentru figurație.
Eu pot să înțeleg că pentru alții nu contăm. Că alții nu ne bagă în seamă. Dar că noi înșine ne disprețuim într-atât încât să ne ștergem singuri și de bună voie de pe harta celor care ar avea dreptul la voce și mesaj nu pot înțelege și nici accepta!
Klaus Iohannis e abulic. Incapabil de a gândi independent și pe bază de principii favorabile națiunii române. El tace pentru că așteaptă să i se șoptească și abia apoi să îngâne. Se duce în landul Bavaria, mascat, pentru a primi prin viu grai directivele Germaniei.
Ludovic Orban și gașca tac pentru că ei au menirea de a fi ecoul lui Klaus Iohannis. Și nu-i dizlocă din această “predestinare” nimic. Pentru că binele României și al poporului român nu există ca prioritate pentru ei. Pentru ei e important să desființeze SIIJ. Și să extirpe PSD-ul din viața politică a țării. Ei vor o țară fără opozanți și fără identitate. La limită, dacă altfel nu-și pot conserva privilegiile, chiar o țară fără teritoriu și fără popor.
Să fii obsedat de exterminarea adversarilor politici interni și de forțarea unor alegeri anticipate, adică de dezbinare și instabilitate, când totul în jur se clatină, când pentru binele țării tale ar fi imperios nevoie de unitate și fortă identitară, mi se pare premeditarea imploziei. Planificarea autodistrugerii din interior.
Pentru mine e de neconceput cum într-un moment de criză ca acesta atât președintele țării cât și primul ministru nu catadicsesc, după trei zile de la eveniment, să dea poporului lor un minim mesaj de poziționare și solidarizare. Măcar față de rudele soldaților noștri dislocați în teatrele de război din Orientul Apropiat ar trebui să aibă această elementară obligație de clarificare: bărbații lor (și ai noștri, ai României) își riscă acolo viața pentru interesul țării lor sau împotriva acestuia?
Klaus Iohannis nu s-a întors încă din vacanță. Și, în afara serviciului fiind, consideră că nu are niciun fel de datorie față de noi să ne spună ce gândește, dacă gândește ceva. Odată cu el, și cuvintele lui continua să se odihnească.
Eu însă m-am întors din vacanță. Și am și cuvintele cu mine. Așa că sunt hotărât să spun ce gândesc. Și voi spune!
Sursa: Contele de Saint Germain
Adauga comentariu