Patriarhia Română, dar şi celelalte Biserici din România pledează ferm pentru disocierea programelor şcolare de orice tip de ideologie, precum “ideologia de gen”, afirmă purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu.
“Patriarhia Română, dar şi celelalte Biserici din România pledează ferm pentru disocierea programelor şcolare de orice tip de ideologie, precum “ideologia de gen” sau de “recomandările” ideologizant-alienante cuprinse în Documentul Biroului Regional OMS pentru Europa şi BZgA, intitulat “Standarde pentru educaţia sexuală în Europa – un cadru pentru factorii de decizie politică, specialişti şi autorităţi din domeniul educaţiei şi sănătăţii”. (https://www.bzga-whocc.de/fileadmin/user_upload/Dokumente/BZgA_Standards_Romanian.pdf). Ideologizarea informaţiilor transmise elevilor în cadrul şcolar, care trebuie să rămână unul curat şi neutru ideologic, inclusiv pe teme legate de sexualitate, este în totală contradicţie cu scopul real şi ultim al educaţiei: formarea omului în spiritul celor mai înalte valori morale şi al eticii virtuţii ca expresie a echilibrului şi normalităţii”, a transmis Vasile Bănescu.
Precizările Patriarhiei survin în urma unor “discuţii” referitoare la introducerea în programa şcolară a unei materii noi, numite “educaţie sexuală”, care ar “sfida” “voinţa părinţilor şi drepturile lor constituţionale de a decide asupra educaţiei propriilor copii”.
Potrivit sursei citate, “există deja în şcolile din România materii (în afară de Biologie) al căror conţinut este perfect adecvat predării noţiunilor necesare elevilor pe teme legate de sexualitate (Consiliere şi dezvoltare personală, Educaţie pentru sănătate; Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate; Adolescenţă şi autocunoaştere; Mai întâi caracterul.)”.
“Dincolo de sofismul, adică de minciuna ambalată ‘credibil’, prin care se transmite obsesiv-compulsiv ideea că “avem cel mai mare număr de mame minore din Europa, cel mai mare număr de tineri infectaţi cu HIV din Europa, cea mai tânără bunică din lume” din cauza absenţei din programa şcolară a unei materii obligatorii numite ‘educaţie sexuală’, dincolo de această asiduă încercare de manipulare se află, în realitate, adevăratele cauze ale acestor triste, prin nefirescul lor, statistici: disoluţia familiei şi abandonul şcolar”, mai afirmă Bănescu.
Patriarhia consideră că “niciunul dintre vehemenţii apostoli ai sexualizării vieţii copiilor de la vârste cât mai fragede, inclusiv prin propagarea în şcoli a aberantei, toxicei ‘ideologii de gen’ (…), nu pare interesat de remedierea acestor cauze reale ale începutului precoce al unei vieţi sexuale dezordonate cu consecinţe dramatice pentru copii şi adolescenţi, ci doar de introducerea cu orice preţ în şcoli, chiar fără acordul părinţilor (locuiţi de ‘himere medievale’), a unei materii dovedit ideologiza(n)te, deci deformatoare de firesc şi de realitate”, mai spune Vasile Bănescu.
“Considerăm că încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educaţie sexuală reprezintă un atentat asupra inocenţei copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească şi marcându-i pe aceştia pentru întreaga viaţă. În acest sens, mai multe studii realizate în diferite ţări au demonstrat că o astfel de abordare a educaţiei copiilor a avut ca urmare începerea vieţii sexuale mai devreme, cu implicaţiile de rigoare, fără vreo îmbunătăţire în plan social”, adaugă Vasile Bănescu.
El precizează că “în unele state ale Uniunii Europene, educaţia sexuală este organizată în cadrul altor discipline şcolare (Austria, Grecia, Irlanda, Letonia, Portugalia, Slovacia, Spania), iar în altele, ca disciplină distinctă, neavând caracter obligatoriu (Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Lituania, Polonia)”.
“În România, studierea temelor specifice educaţiei pentru viaţă şi sănătate se realizează în cadrul disciplinei şcolare obligatorii Consiliere şi dezvoltare personală, căreia i se alocă deja o oră/săptămână în Planul-cadru pentru învăţământul gimnazial. De asemenea, în sistemul public de învăţământ românesc există deja discipline opţionale, ofertate la nivel naţional, care abordează aspecte privind educaţia pentru viaţă: Educaţie pentru sănătate; Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate; Adolescenţă şi autocunoaştere; Mai întâi caracterul”, mai arată reprezentantul Patriarhiei.
Totodată, Vasile Bănescu precizează că “în ţara noastră, numeroase şi reprezentative asociaţii din societatea civilă şi-au exprimat îngrijorarea faţă de efectele educaţiei sexuale asupra copiilor”.
“Aceste asociaţii şi-au prezentat poziţia în mod public şi au propus soluţii alternative, în care accentul cade pe educaţia pentru familie. Considerăm că pregătirea pentru viaţa intimă şi de familie trebuie să fie lăsată în primul rând în sarcina familiei, care poate aprecia corect şi obiectiv stadiul de dezvoltare psiho-fizic, intelectual şi emoţional al copilului”, subliniază Vasile Bănescu.
Sursa: AGERPRES/(AS – autor: Daniel Popescu, editor: Florin Marin, editor online: Ada Vîlceanu)
Adauga comentariu