Analize și opinii

Radu Iliescu: “În Biserică este nevoie de o diversitate de vocaţii iar ea nu alungă pe nimeni”

Probabil cel mai greu de înţeles este faptul că în Biserică este nevoie de o diversitate de vocaţii iar ea nu alungă pe nimeni. Aud prea des că Domnul Iisus şi-a ales apostoli dintre oamenii simpli. Altfel spus, oamenii simpli pretind întâietatea, dacă nu exclusivitatea. Ei bine, deşi au dominat numeric, n-au avut niciodată nici una, nici alta. Este adevărat că primii chemaţi sunt pescari, dar n-ar trebui să rămânem blocaţi la acest aspect. Sfântul Evanghelist Matei Levi, fiul lui Alfeu, este vameş, adică om al cifrelor. Sfântul Ioan Teologul formulează în introducerea celei de-a patra Evanghelii doctrina metafizică a Logosului, comentată secole de-a rândul de Sfinţii Părinţi. În cercul mai îndepărtat, Iosif din Arimateea şi Nicodim sunt rabbini şi cărturari în toată regula. Ucenicii Marcu Evanghelistul şi Barnaba, care vor participa la călătoriile misionare ale Sf. Apostol Pavel, sunt leviţi, adică din tribul care avea ca sarcină Templul şi sacerdoţiul, deci oameni cu multă carte.
Şi l-am pomenit în final pe cel chemat pe drumul spre Damasc, cărturarul şi fariseul Paul din Tars, om cu şcoală multă, excelent vorbitor de greacă şi latină, pe lângă ebraica Torei şi, fireşte, limba vernaculară a timpului său. Ştim despre el că a fost ucenicul lui Rabbi Gamaliel, membru al Sinedriului, care la rândul lui era nepotul lui Rabbi Hillel cel Bătrân, deci îi asociem o genealogie intelectuală şi spirituală impresionantă. Despre subtilitatea acestui Gamaliel Faptele apostolilor ne spun că i-ar fi îndemnat pe membrii Sinedriului să nu se poarte urât cu creştinii : “Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici, iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi luptători împotriva lui Dumnezeu.” Profesorului lui Paul din Tars ilustrează a treia atitudine iudaică faţă de creştini : nici convertirea entuziastă, nici ura iraţională, ci expectativa reflexivă, conştientă că Dumnezeu veghează asupra tuturor şi a toate.
Toţi cei care citează cu entuziasm “Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici !” de la Matei 23, aducându-le ca argumente împotriva intelectualilor Bisericii, ar trebui să fie cu băgare de seamă şi să înţeleagă că această diatribă nu are valoare absolută, ci îi priveşte pe cei ipocriţi, şi nu pe cărturarii şi fariseii sinceri şi dedicaţi. Faptul că în gândirea comună “fariseu” a devenit sinonim pentru “făţarnic” e la fel de eronat ca a echivala “prost” cu “sărac cu duhul”. Pentru că Domnul, atunci când a considerat că trebuie, a luat un cărturar şi fariseu care Îl ura înfocat, şi a făcut din el Apostolul neamurilor. Nu Petru, cel care avea nevoie de tălmaci pentru alte limbi, ci Paul este cel trimis să aducă Evanghelia celor din afara poporului iudeu. Iar prestigiul Apostolului Paul între apostoli nu este niciodată micşorat nici pentru că nu a făcut parte din cei care au mers alături El înainte de înviere, nici pentru că ar fi avut şcoală iudaică grea. Iar dacă stăm şi punem în balanţă scrierile Noului Testament, vedem că cele mai multe i se datorează cărturarului şi fariseului, mai cu seamă cele care imprimă direcţia hermeneutică a Evangheliei, atât de multe încât s-au găsit unii, printre care Cioran, să spună că creştinismul este opera lui Paul din Tars într-o mai mare măsură decât a lui Iisus din Nazaret, ceea ce fireşte că este o nerozie cu ştaif.
Aşadar, dacă privim cu atenţie lista apostolilor constatăm că exprimă o diversitate, nu monopolul lucrătorilor manuali fără şcoală prea multă. Ba chiar, riscăm să afirmăm că distribuirea vocaţiilor printre apostoli şi ucenici anticipează populaţia europeană căreia i se adresează. Mai mulţi lucrători manuali (să nu ne înşelăm, Apostolul Pavel ştia să lucreze cu mâinile, pentru că legea iudaică impune celor atraşi de textul sacru practicarea unei meserii din care să trăiască, putând astfel să nu accepte niciodată plata pentru serviciile de natură spirituală, dar asta nu-i face să se identifice cu ocupaţia lor lumească, deci nici despre Apostolul neamurilor nu vom spune că era împletitor de coşuri), câteva vocaţii metafizice certe (Ioan al lui Zevedeu şi probabil Toma Didimul, dar nu putem pretinde competenţa pentru întocmirea unei liste precise), cel puţin un bogat în persoana Evanghelistului Marcu, a cărui casă serveşte drept loc de adunare pentru Biserica din Ierusalim, un medic grec care e şi pictor, adică Evanghelistul Luca, ba chiar şi un trădător care fură din punga comună în persoana lui Iuda Iscarioteanul. După cum spuneam, Biserica are nevoie de multe vocaţii şi nu alungă pe nimeni, iar cei care pretind exclusivitatea celor simpli trec cu vederea o mulţime de lucruri.

Autor: Radu Iliescu