Ceea ce vor acuma diferiţi piţifelnici nu este introducerea educaţiei sexuale în şcoli, ci o toxică schimbare de curriculă. Educaţie sexuală se face de la Adam şi Eva încoace, niciodată n-a ajuns cineva în pat şi să nu ştie ce are de făcut. Numai că iniţial de ea s-a preocupat tradiţia spirituală a locului, a fost treaba sacerdoţilor. În felul acesta a fost clar pentru toţi că sexul este un capitol al spiritualităţii. Problema a decăzut dramatic când a fost preluată de medici şi profesori, concomitent oamenii au devenit convinşi că sexul e un capitol al biologiei, o boală din aceeaşi familie cu naşterea şi moartea. Sexualitatea organizată de preoţi îl trimite pe om între îngeri, preluată de biologi îl localizează undeva între vite.
Acum se încearcă schimbarea macazului spre fantezii. Ce diferenţă între adagiul tantric: “Să vezi în toate femeile o singură femeie, să vezi într-o singură femeie toate femeile” şi nerozia de a-ţi alege identitatea sexuală şi de a o modifica biologic pe baza unor operaţii şi injecţii de hormoni. Între nivelul excelenţei spirituale islamice: “Acela va fi mai bun musulman dintre voi care se va purta mai bine cu soţia lui” şi exhibarea într-o paradă a instrumentarului unor perversiuni sexuale sinistre este o diferenţă ca de la cer la pământ. Îndemnul creştinesc ca bărbatul să-şi iubească femeia aşa cum Iisus şi-a iubit Biserica, adică până la disponibilitatea jertfei supreme, ne arată ce înseamnă educaţia sexuală făcută de principiile sacre. Acesteia îi face concurenţă planningul familial (cum să-ţi omori copiii pe care nu vrei să-i asumi) iar mai nou cutia Pandorei în tenebrele căreia zac fanteziile cele mai sinistre.
Autor:Radu Iliescu
Asa dobitoc?