Plătim pentru Klaus Iohannis

A sosit avertismentul. De la Comisia Europeană. Cel mai sever dintre toate. Suntem loviți de infringement. În curând, vine nota de plată. Și vom plăti toți. Până la unul. Vom plăti pentru o greșeală voită a președintelui României.



Este limpede că președintele Klaus Iohannis și-a angajat un o firmă consultanță. Iar aceasta îl ghidează zi de zi în acest debut al campaniei electorale. Oare cât costă? Pentru moment, prețul consultantului este un secret bine păzit. Știm însă ca cât ne va costa o greșeală voită a președintelui României. E adevărat, săvârșită înainte ca el să-și fi angajat consultantul. Este vorba de poziția oficială a acestuia în chestiunea prezumției de nevinovăție. Pe care nu a avut de gând să o respecte. Pe care a încălcat-o deliberat și repetat. Antrenând în această acțiune Partidul Național Liberal.

Uniunea Europeană a elaborat și a promovat o directivă privind prezumția de nevinovăție. Conform aceste directive, toate statele care încă nu au implementat în întreaga legislație penală prezumția de nevinovăție aveau obligația să facă aceast lucru până în luna aprilie 2018. Implementarea prezumției de nevinovăție nu înseamnă pur și simplu adooptarea directivei europene și transformarea ei într-un act normativ. Procedura este mult mai complexă. Este necesară amendarea unui număr semnificativ de mare de prevederi din diferite legi.

Tocmai de aceea, Ministerul de Justiție a devenit inițiator al unui proiect de act normativ încă de anul trecut. A prezentat acest proiect Parlamentului. Senatul l-a adoptat. Camera decizională este Camera Deputaților. Aici însă, lucrurile s-au împotmolit. Pentru că așa a dorit Klaus Iohannis. Iar PNL s-a executat. Și a contestat la Curtea Constituțională decizia luată la Senat. Și, astfel, termenul de grație a trecut.

Oricine își poate pune întrebarea de ce, în aceste condiții, Guvernul nu a decis să treacă legea prin ordonanță de urgență. Nu a decis  tocmai pentru a demonstra că Parlamentul e suveran în ceea ce privește actele normative. Iar nu Executivul. În plus, majoritata PSD plus ALDE a criticat de nenumărate ori faptul că sub guvernarea Cioloș s-a abuzat pe ordonanțe de urgență, care au ocolit astfel Parlamentul și au creat legislație penală chiar și în situații în care Constituția interzice o asemenea procedură.

Depășind termenul limită stabilit de Uniunea Europeană, reacția a fost promptă. Săptămâna trecută s-a decis declanșarea procedurii de infringement împotriva României. Asta înseamnă că mai avem un termen de grație foare scurt până când Comisia Europeană se va adresa instanțelor de judecată, care, conform procedurii de până acum, într-un termen de doar două-trei luni, va stabili la cât se ridică nota de plată impusă României. Pentru a înțelege ce se poate întâmpla să încercăm o analogie cu o altă situație de infringement, unde ținta este deasemenea România, împreună cu alte câteva state europene. Este vorba de neaplicarea unor norme privind reducerea poluării. Acolo amenzile stabilite sunt anuale, proporționale cu numărul total de cetățeni și, în caz că România nu ia măsuri, s-ar putea ridica la un total de trei miliarde de euro. Și aici s-ar putea să se facă un calcul similar. Pentru că, în principiu, fiecare cetățean poate fi afectat de nerespectarea prezumției de nevinovăție.

Responsabilitatea PNL nu poate fi pusă de nimeni la îndoială, atâta timp cât s-a opus adoptării legii și, mai mult decât atât, i-a blocat parcursul, atacând-o la Curtea Constituțională. Numai că PNL nu a acționat de capul lui. Ci de capul lui Klaus Iohannis. Dovada că așa stau lucrurile este că președintele, în mod repetat, a încălcat discursurile lui, chiar și după ce i s-a atras atenția, prezumția de nevinovăție. Există și o dovadă juridică în acest sens. Domnul Klaus Iohannis a fost sancționat de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Și există și o superdovadă. Nu s-a liniștit nici după ce a fost sancționat. A atacat decizia în contencios administrativ. Trăgând astfel de timp.

Acum se pune întrebarea cine va plăti amenzile usturătoare. Răspunsul e simplu. Fiecare dintre noi. Adică fiecare dintre victimele nerespectării prezumției de nevinovăție. Asta știm. Ceea ce nu știm este cine-l plătește pe consultantul lui Klaus Iohannis. Cel care îl ghidonează zilnic în campania electorală internă, după ce și-a ratat șansele de a mai ajunge președintele Consiliului European în locul lui Timmermans, începând din decembrie 2019. Plătitorul acestei note de plată este ascuns. De ce? Pentru că, spre deosebire de orice partid politic, care are fonduri proprii financiare, rezultate din cotizații, donații și sumele date anual de la buget, președintele României pur și simplu nu are la dispoziție un asemenea capital financiar. El nu are voie să primească nici donații de la fanii săi, atâta timp cât nu este în campanie electorală oficială, nici cotizații, pentru că nu reprezintă un partid și nici nu primește de la bugetul de stat bani în scopul promovării sale electorale. O fi produs cartea sa, tradusă în chineză, atât de mulți bani, adică milioane de euro, încât președintele Românei să-și poată permite angajarea unui consultant politic competitiv? Dacă da, de ce nu au apărut aceste numere în declarația sa de avere? Ar fi avut obligația să o facă chiar și în ipoteza în care banii sunt păstrați într-un cont din Beijing. Dar, până la lămurirea acestui mister, România va fi bună de plată pentru neimplementarea directivei europene privind prezumția de nevinovăție.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog