Analize și opinii Speaker's corner

Pentru cine lucrează Maia Sandu?

La Chișinău s-a făcut mare tevatură cu privire la inițiativa legislativă a Maiei Sandu care ar servi, aparent, celor care au datorii la bancă și nu își mai pot plăti ratele pentru locuințe. În mod oficial, legea ar trebui să-i protejeze de evacuarea din case pe cei care, din cauza crizei economice și a pandemiei, nu își mai pot achita ratele la timp. Doar că excepțiile și amendamentele propuse îi lasă pe cei aflați în această situație limită fără nici o protecție în fața băncilor.

Astfel, legea spune că datornicii nu pot fi dați afară din case pe perioada iernii sau dacă suma datoriei este mai mică decât 15 salarii medii. Altfel spus, dacă pe perioada iernii datornicii scapă, din martie, când, de fapt, este cam la fel de frig ca și iarna, aceștia pot fi aruncați în stradă! Iar dacă datoria este mai mare de 15 salarii, acest lucru nu înseamnă că, dimpotrivă, respectivii datornici sunt într-o situație încă și mai disperată și au nevoie de mai multă protecție?

Așa că, în principiu, cei care au dat banii cu împrumut – recte băncile – își vor recupera tot împrumutul cu dobânzi cu tot sau măcar bunul imobil pus la bătaie – locuința, în cazul în care nu se plătesc ratele. Dar legea care pare că îi protejează pe cei nevoiași trebuia dată de Maia Sandu ca să fie și ea în rând cu lumea occidentală, unde există această grijă de fațadă pentru cei distruși de capitalism și de profiturile nemăsurate ale băncilor. O lege care să arate preocuparea față de cei loviți de transformările economice de care beneficiază numai marele capital.

Cu ce îi ajută de fapt, o asemenea inițiativă pe cetățenii Republicii Moldova care sunt îndatorați pe viață și care este atunci scopul unei asemenea legi, dacă ea nu îi ajută pe cei îndatorați să își plătească datoriile și să scape de a fi vânați de către bănci?

E simplu. Păpușarii democrați stângiști din SUA și din Europa Occidentală care au susținut-o pe Maia Sandu să ajungă președinte își continuă ofensiva ideologică și manipularea ideatică și în Republica Moldova, țară pe care vor să o alăture tendinței globaliste de promovare a curentelor de tipul Black Lives Matter,  MeToo, LGBTQ etc.

Propaganda de acest tip trebuie hrănită cu ideea că, de îndată ce un lider politic ”liberal” vine la putere, prima sa grijă este să dea legi pentru popor, denotând, de fapt, populismul pe care Occidentul îl acuză la cei care practică o politică independentă de directivele din Vest.

Dar, în timp ce ”populismul” liderilor suveraniști se traduce în măsuri reale pentru populație, imitația de grijă pentru popor afișată de cei susținuți de Vest ia forma unor legi cu titluri pompoase de salvare a nevoiașilor, dar care pun atâtea condiții și complică atât de mult aplicarea efectivă a măsurilor respective încât aproape nimeni nu mai beneficiază de ajutorul promis. Și România liberală este campioană la asemenea măsuri de ajutorare pe vreme de criză, încât s-a ajuns ca cei care își amână plata ratelor la bănci pe perioada pandemiei să plătească de fapt mai mult, măsura nefiind o scutire și un ajutor, ci o nouă formă de a smulge bani de la datornici!

Nu trebuie uitat ce s-a întâmplat în Letonia, unde, după scăderea prețurilor la locuințe, care a avut loc acum 10 ani, avantajul pe care l-ar fi putut avea cetățenii din această situație a fost anulat la inițiativa cercurilor financiare americane apropiate de clasa politică aflată la conducere în această țară. Ca urmare, a fost oprită în Letonia adoptarea legii benefice populației care prevedea că, dacă locuința care era luată prin credit ipotecar își pierdea valoarea, creditul se considera acoperit în ciuda scăderii valorii bunului imobiliar, permițând astfel cetățenilor să scape de datorii. Cetățenii au rămas însă în continuare datori, iar băncile și-au recuperat valorile inițiale ale creditelor, dovedind că grija pentru cetățeni era doar declarativă.

Dar propaganda funcționează perfect. Presa din Republica Moldova a discutat cu multă admirație propunerea Maiei Sandu fără să observe politica ei externă, cum, de exemplu, reacția ei după ce Republica Moldova a pierdut 60 de milioane de euro din ajutorul financiar propus de România. Maia Sandu a dat imediat vina pe Guvern pentru pierderea acestor bani, fără să se uite în propria ogradă. Cum s-ar spune, noul președinte al Republicii Moldova s-a lăudat mereu cu bunele sale relații cu clasa politică aflată la conducere în România, s-a afișat cu președintele Klaus Iohannis, și-a trimis bezele cu liderii PNL, cu premierii PNL (și cu Ludovic Orban, și, mai nou, cu Florin Cîțu), dar, când a fost vorba să obțină pentru Moldova ajutorul promis de România, brusc și-a pierdut toate relațiile și intrările.

Prin legile pe care le susține și prin felul în care se poziționează în politica externă, Maia Sandu apără interesele occidentale care au și instalat-o ca președinte. Ceea ce nu ar fi o problemă dacă aceste interese ar fi și ale cetățenilor. Deocamdată, însă, cetățenii Republicii Moldova nu au primit nimic decât instabilitate și o criză continuă, care este și pandemică, și socială, și economică, dar, pe deasupra, iar aici e responsabilitatea directă a Maiei Sandu, și o criză politică, una care le sporește și le agravează pe toate celelalte.

Autor: Teodor Bujor

Abonează-te la newsletter