Poate mă înșel, dar NU cred că acesta este cel mai bun moment ca aparatul de propagandă românesc și clasa românească dirigentă să dea drumul și să amplifice acest val de antiamericanism, de retorică și de sentiment împotriva administrației americane și prezenței americane în Europa.
Este evident că ne aflăm în fața unei reașezări tectonice la nivel global – economic, politic, militar, tehnologic. Fie că ne place sau nu, Statele Unite își regândesc poziționările și geostrategia. Acest lucru era absolut necesar, mai devreme sau mai târziu.
Este foarte clar că Statele Unite reevaluează aspectul multilateral al prezenței sale globale și al alianțelor sale. Acest multilateralism va fi, foarte probabil, regândit dintr-o perspectivă în care elementul BILATERAL va fi esențial în noua reconstrucție.
Altfel spus, NOUL MULTILATERALISM care va rezulta și noile alianțe vor trece, în mod clar, printr-un proces de regândire, într-o etapă în care elementele BILATERALE sunt esențiale, ca pietre de temelie ale noii construcții – oricare va fi aceasta. Fiecare parteneriat va fi recalculat, pornind de la paliere de convergență valorică, relații economice reciproc avantajoase, relații geostrategice și militare și compatibilitate culturală generală.
Poate că ne place, poate că NU ne place modul în care acest program este implementat de actuala administrație de la Casa Albă. Problema nu este ce ne place sau nu, ci care este interesul nostru național în această poveste.
Intrebarea este: Mai vrem, mai incercam sa fim parte din asta, sau am decis ca nu e cazul?! Care e alternativa reala, nu fictiva?!
Repet, poate mă înșel, dar nu cred că acesta este cel mai bun moment ca România să se abandoneze unui val de antiamericanism irațional, de retorică și de sentiment construit la nivel național împotriva administrației americane și prezenței americane în Europa.
Și pentru ce? Concret, pentru ce? Este încă neclar chiar și pentru americani ce vor să facă. Există dezbateri, lupte de idei și strategii în interiorul administrației.
Cui folosește această isterie?! Cui folosește ca, după ce România a devenit imaginea deficitului democratic al UE (pe drept sau pe nedrept – putem discuta asta ca oameni raționali, dar, fapt este, că aceasta este imaginea), acum să devenim și exemplul de antiamericanism european visceral?
În primul rând, toate aceste declarații publice – inclusiv cele venite din partea unor persoane care au avut înalte funcții în statul românesc sau de la canale mass-media recunoscute ca vectori ai statului și establishment-ului românesc – nu este clar cui servesc.
Cine trebuie să le audă? Și ce ar trebui să facă după ce le aude? Cui servesc? Este clar că României nu îi servesc. Ne întrecem cu ayatolahii?
Toti cei mari se vor impaca si reaseza la masa tratativelor si renegocierilor mai devreme decat credem azi. Inclusiv Franta, inclusiv Rusia, inclusiv Marea Britanie si Germania. Toata agitatia si confuzia curente se vor linisti. Va fi si un maine.
Noi ce vrem in toata etapa asta de tranzitie si reasezare?! Sa ne ilustram?! Sa iesim in evidenta? Drept ce?! Si unde vrem sa stam la masa?!
Nu e mai prudent sa ne gandim ca toate aceste iesiri irationale si emtionale vor fi înregistrate ca atare și, fără îndoială, ar putea fi aduse in atentie, poate de parti neprietene, si luate în calcul în momentul în care reevaluarea parteneriatului strategic cu România va avea loc?! Poate ca nu va fi asa, dar nu e mai prudent sa fim prudenti?!
Nimeni nu știe, în acest moment, cum se va reconfigura viitoarea arhitectură geopolitică. Se joaca. Este suficient ca prin malpraxis Romania s-a autoizolat de la evolutiile de la Washington, exact cand era nevoie sa fie mai bine racordata. Ajunge!
Ar fi păcat ca România să fie un caz la limită, care ar putea cădea de o parte sau de alta a balanței in functie de o chestie minora dar decisiva – iar dacă va cădea într-o zonă care nu ne avantajează, acest lucru s-ar putea datora, tocmai, faptului că, la limită, toate aceste ieșiri ar putea ajunge să fie contabilizate.
Repet, haideți să gândim la rece: nu are rost să oferim singuri argumente, justificări și raționalizări pentru decizii care nu ne favorizează. Dimpotrivă, în acest moment ar trebui să fim mai inteligenți ca niciodată, să avem cele mai diplomatice forme de discurs și de manevră.
Acest val de retorică și de incitare la ură antiamericană nu trebuie uitat – este un val de retorică și de ură îndreptat împotriva partenerului strategic al României, cel care a făcut posibilă traiectoria occidentală a țării în ultimii 30 de ani. Ne place sau nu, sistemul democratic american a adus la putere o administrație care și-a asumat sarcina de a reașeza și regândi poziția Americii în lume, inclusiv poziția sa față de România.
Mi-e teamă că orice tendință izolaționistă americană sau orice încercare de a regândi parteneriatul strategic cu România a fost alimentată, în ultima vreme, cu un număr semnificativ de argumente negative împotriva noastră. Haideți să ne vedem interesul și să încercăm – înainte de toate, prin oamenii care au responsabilități directe în ierarhia politică și mediatică românească – să ne adunăm la minte și să ne oprim din această spirală autodestructivă în care pare că ne aruncăm cu capul înainte, ca bezmeticii…
Autor: Paul Dragos Aligica
Adauga comentariu