Analize și opinii

Paul Dragos Aligica: “Ce rămâne de spus în acest moment?!”

Așadar, în acest moment, este oficial ceea ce până ieri era considerat o teorie a conspirației sau un construct al războiului hibrid împotriva democrației, Occidentului și liberalismului:
Existența unei unei infrastructuri masive, care cuprinde operațiuni de propagandă sub acoperire mediatică si Oengista, structuri de indoctrinare sub acoperire diversionistă și entitati care funcționează ca agenți de măsuri active, se dovedește a fi confirmată în mod oficial. Existenta Centralei de Propagandă este acum recunoscuta public.
Ce rămâne de spus în acest moment?!
In primul rand este nevoie de retinere si echilibru. Analiza lucida trebuie sa domine. Reactiile viscerale nu ajuta cred prea mult.
Apoi: Este nevoie cu prioritate de o regândire și o reinterpretare a tot ceea ce s-a întâmplat și a fost promovat prin această structură și prin agenții ei in toti acesti ani. Din punct de vedere al evaluărilor cu privire la evoluțiile climatului de idei si politic din Romania, din ultimii ani, este esential.
Aceasta este o necesitate elementară atât din perspectiva asanării și clarificării spațiului public din România, cât și din perspectiva istoriografiei contemporane si conștiinței istorice. Tot ceea ce s-a întâmplat în acești ani în România este de neînțeles în afara unei analize foarte serioase a modului în care centrala de propagandă și agenții săi au structurat, manipulat și distorsionat dezbaterile publice, percepțiile colective, precum și agenda politică și strategică a României.
Ceea ce am spus mai sus NU este formulat pe un ton acuzator sau demascator. Este pur și simplu o realitate factuală și istorică.
Am trăit cu totii sub presiunea constantă exercitată asupra discursului public și asupra vocilor mediatice, intelectuale și academice de către o megastructură de propagandă, influență și măsuri active, care a desfășurat un program sistematic, finanțat la cel mai înalt nivel posibil și susținut de resurse instituționale imense, cu o autoritate masiva si discretionara.
Acesta este un fapt, o realitate sociologică, ideologică și intelectuală. Acesta este realitatea. Domul de fier al propagandei si indoctrinarii. Înainte de a judeca dacă acest fenomen a avut efecte benefice sau nocive, trebuie mai întâi să îl înțelegem ca fenomen sociologic și istoric in sine.
Cu siguranță, fiecare dintre noi avem propriile noastre înclinații și prejudecăți în ceea ce privește modul în care a funcționat această structură. Evident, cei care au fost țintele acestor structuri sunt înclinați să aibă o viziune negativă asupra întregului fenomen.
Dar nu aceasta este problema esențială aici. Problema fundamentală este să înțelegem, într-o manieră detașată și neutră, ca oameni de științe sociale, ce s-a întâmplat în realitate.
Cum a fost structurată această rețea? Care erau sursele sale de finanțare și resursele sale instituționale, logistice și financiare? Care erau interfețele dintre structurile internaționale și cele naționale? Care erau mecanismele de coordonare?
Cum se leagă toate acestea de funcționarea sistemelor democratice și de democratizare? Cum se mai pune problema liberalismului și a difuziunii ideilor liberale? Cum înțelegem acum difuziunea ideologiilor politice și a practicilor politice în noul context instituțional devoalat de aceste evoluții?
În ce măsură și prin ce mijloace a influențat Centrala de Propagandă procesul democratic și dinamica politică din România? A influentat in bine sau in rau? A sustinut democratia sau nu? In ce masura este responsabila de actuala criza a democratiei in Romania?
Cum a afectat selecția adversă în jurnalism și comentariatul public viabilitatea unor inițiative independente și standardele profesionale ale presei? Care a fost impactul ideologic al Centralei de Propagandă asupra difuziunii ideilor liberale și a conceptului de liberalism în Europa de Est?
Cum s-au interconectat structurile internaționale și naționale în cadrul acestei rețele și ce implicații au avut aceste conexiuni asupra suveranității politice și culturale? Ce implicații are dezvăluirea și recunoașterea oficială a existenței Centralei de Propagandă asupra cercetării sociale și asupra paradigmelor dominante din științele politice?
Altfel spus, avem în față un vast program de cercetare socială asupra unei structuri instituționale complexe, cu ramificații politologice și sociologice imense. Ne aflăm într-un moment crucial pentru cercetarea socială: un moment în care un construct abstract, considerat până ieri marginal și conspiraționist, iese brusc la suprafață ca o realitate incontestabilă, recunoscută public și unanim acceptată.
Aceasta este o provocare și o oportunitate imensă pentru cercetătorii din științele sociale și politice. Din nou, Europa de Est – după experimentul comunist și experimentul tranziției – oferă cercetătorilor un nou laborator viu pentru studierea unui fenomen social cu implicații profunde asupra înțelegerii sistemelor de guvernanță, dar și asupra ideologiilor, propagandei și mecanismelor de influență și îndoctrinare.
Momentan, însă, ar trebui să ne tragem sufletul. Rareori în istorie se întâmplă ca o entitate considerată ieri ficțiune propagandistică să apară brusc, peste noapte la lumina, asemenea unui submarin ieșind la suprafață, și să fie recunoscută formal și oficial chiar de către cei care i-au fost asociați.
Rareori se întâmplă o răsturnare mai spectaculoasă de perspectivă sociologică și politologică precum cea la care suntem martori acum sub atâtea dimensiuni și aspecte. Pentru cei specializați în politologie și științe sociale dar si pentru publicul larg este un moment fascinant, ce se cere contemplat si savurat ca atare…

Despre autor

editor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu