Analize și opinii

Naționala de fotbal, mediocritatea și țara

Înfrîngerea echipei naționale în Armenia a stîrnit un nor de înjurături și o mică furtună. România guralivă s-a apucat să o toace în căutarea de vinovați. Culmea amăgirii, și de soluții! Poate ne salvează Mutu de la tineret, au zis unii! Cine este Mutu? Un jucător talentat ajuns starletă de baruri și scandaluri amoroase! Titularizarea sa la tineret, soldată cu o altă calificare eșuată la un turneu unde Rădoi a lansat o echipă, a fost o soluție românească de cîrpit corabia în derivă. Cei tineri nu puteau dovedi calitatea morală și intelectuală a lui Mutu. Așa îl cheamă, așa este! S-a scufundat și proiectul de la Tineret pentru că Mutu nu trece de 200 de cuvinte și de țuguiat buzele la două prostii. Ce puteau învăța cei tineri de la un aventurier urmărit pentru despăgubirile dintr-un proces, de la un evadat din cantonamente și de la un amestecat prin afaceri cu cîrciumi și femei? Chefuri, discoteci, baruri, neveste! Adică golăneli românești! Astea îngroapă talentele tinere și dacă au fibră de Maradona sau de Messi.
Ai noștri se visează cu apartament, cu mașină și cu nevastă manechin și să joace în prima ligă. Și între două meciuri să se întoarcă în sat sau la mahala, ca să le arate amicilor și neamurilor cine au ajuns! Orice în plus îi descumpănește. Este prea mult pentru mintea lor croită pe poker, table și alte mize mici.
Din păcate, această gîndire limitată vine de la părinți, de la cluburi și de la Federația Română de Fotbal. Ce căuta Mitică Dragomir în fotbalul românesc și în fruntea Ligii profesioniste, cînd, pentru el, toate sunt un fel de un barbut miștocăresc? Ce căuta Mircea Sandu în fruntea Federației Romîne de Fotbal? S-a prins mai repede decît ceilați că pe lîngă el joacă o generație de talentați care ar putea aduce bani? Și a căpăcit federația pînă cînd n-au mai rămas pe terenuri decît ciumeți mai ieftini decît caprele pentru muls! Ce au făcut Păunescu, Hrebengiuc,,Becali cu Steaua? Au adus o mare echipă a Europei la măsura lor de șmecheri de Dîmbovița! Sau Ianul și Negoiță, cu Dinamo? Ce căuta Ion Ștefan în fotbal? Ca și Nețoiu sau Dâncu și Pászkány? Șmecherii ieftine de oameni cu tupeu! Cum s-a putut ca Răzvan Burleanu să preia destinele fotbalului românesc, el fiind un coate goale și la fotbal și la organizare de competiții? Simplu! Ce și-au zis George Maior și Florian Coldea? Mă, fraților, dacă niște șmecheri de mahala au pus mîna pe niște cluburi și au ajuns vedete, noi, care avem doctorate și putere, suntem mai proști? Ia să-i băgăm la mititica și să punem laba pe banii din fotbal!
Și l-au preluat. Așa cum au făcut-o și cu țara!
Să măsurăm puțin mai de sus, pe vîrfuri și la cote mai importante. Fotbalul românesc are aceeași față și valoare cu politica și cu țara! Este la fel ca partidele, ca primăriile, ca serviciile secrete. Îmi pare rău, dar trebuie să continui și să spun, ca biserica și ca armata! Proporția și frecvența învîrtelilor care ne definesc sunt cam tot pe acolo. Plus-minus ceva!
După 1990, de cînd ne-am preluat controlul asupra corăbiei numite România, zicînd că suntem liberi, am lăsat cîrma și frîna, ungerea motoarelor și programul și direcția de mers pe mîna amatorilor și a impostorilor. Cea mai mare parte din elita românească, asta ca să nu spun chiar toată pe anumite domenii, este alcătuită azi din sfertodocți, oameni de știință de mîna a doua, sportivi fără fibră de mari învingători, politicieni puși pe căpătuială și guvernanți fără ideal. Nu mai contăm pe nicăieri decît din întîmplare. Nimic nu mai este rezultatul unui program național de obținut performanțe!
Știți că dacă se află cineva care să-i adune cu forța pe cei care ne conduc și ne dau lecții și-i urcă într-un tren sau în niște camioane și-i duce într-un loc din Bărăganul nostru democratic, n-ar rezulta decît o comună plicticoasă, cel mult un orășel amărît, plîngăcios, clocit, fără eroi, cu mulți hoți de găini, fără idei, fără proiecte mari. Și-ar sfîrși cu toții mîncați de sălbăticiunile locale.
Revenim la fotbal. Naționala mare și naționala mică, de U 21, sunt la fel de mediocre ca Federația Română de Fotbal. Acolo, am putea băga o mătură și un aspirator pentru face ordine și curățenie. Mai departe, nu, pentru că privește toată România, cu Harghita și Covasna cu tot. Iar o schimbare majoră în țara noastră de azi, așa copleșită de mutalăi și strîmtorați mental, lepre și incapabili de sacrificii și dominată de oameni fără busolă morală și fără proiecte, cel puțin, deocamdată nu poate fi încercată!

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa:cotidianul.ro

Despre autor

editor

comentarii

Adauga un comentariu

  • …cu ceva ani in urma – cinci, poate sase – am renuntat sa ma mai uit la ”folbal”… asa cum renuntasem, ceva mai inainte, sa ma mai uit la canalele de stiri romanesti… nu mai suportam sa stau, sa vad, sa-mi consum timp si nervi, cu ”traitul” sentimentelor de ”fan”… ma ”dispera” neputinta si ”mamaligeala” romaneasca din teren… apoi am renuntat si la urmaritul altor sporturi in care ”evoluau” dragii ”sportivi romanesti”… nu mai stiu nume, echipe, ligi si divizii, antrenori si finantatori, competitii si campionate… nu am stat sa calculez dar, se pare, am cistigat ceva timp in acesti din urma ani… cred ca am iesit in cistig dupa ceea ce am citit mai sus… bravo mie!