În experiența mea de cîrcotaș profesionist, de cinic sastisit, rar mi-a fost dat să văz o asemenea unitate națională entuziastă în cuget și simțiri cum este zilele astea ura împotriva Austriei.
Uitați Centenarul. Un fîs mediocru. Uitați Ziua Națională. O frăsuială lipsită de orice fel de emoție autentică. Uitați orice încercare mermelită de a aduna românii laolaltă în vreun scop.
Nici una nu se compară cu ce se întîmplă zilele astea. Ura unește. Ce liant social. Ce program ideologic. Ce emoție colectivă. Ce fior de apartenență.
De la cei mai suveraniști intenși pînă la cei mai globaliști patetici, toți rostesc același lucru: le vrem pielea pe băț. Ah, vrem mațe de austriac la pachet. Dar te rog eu, să fie proaspete, dom’ măcelar. Dă-ne de-alea aburinde. Un litru. Doi. Un lighean. Mai bine dă-le pe toate, că văd eu ce fac cu ele.
Ce vorbești tu, neamule? Românii știu două sute de soluții la refuzul austriac de a intra în Schengen. De la cele mai naive pînă la cele mai medievale.
Circulă liste cu boicot. Vituperăm istoric și economic și politic și geostrategic. Am descoperit dulcea nevoie de putere, de atitudine, dorul de răzbunare. Adică sindromul castratului nostalgic. Genial. Nu-mi vine să cred.
De la dragul de Caramitru Jr la dragul de măCiucă al nost’. De la puistul de Ponta la medievalul de Palada. De la suveranistul Capsali la kaghebistul Ernu. De la cvasi-nazistul Preda la lingăul de Traian Ungureanu, acest cameleon remarcabil.
De la deontologul Cristache la deontologul Ciutacu la deontologul Turcescu la deontologul Iohannis la deontologul Rareș la deontologul Hurezeanu la deontologul Ciolacu la deontologul Simion la deontologul…
Toți deontologii ideologi ai acestei nații fleașcă, indiferent de coloratura lor ideologică, au o singură spumă la gură, uniți în cuget și simțiri: să dăm lichide la habsburgi. Acum. Acum! Multe lichide. Multe!
Nu contează că pe persoană fizică toți s-ar sfîșia cu toți. Neah. Piua. Avem o treabă cu un dușman extern, apoi după ce-l terminăm, putem să reluăm meciul de unde i-am pus pauză.
Ah, ce fabulos. Ah, ce simplu. Elementary, my dear Watson. Și eu, bietul de mine, care credeam că niciodată această țară nu va putea fi unită de ceva.
Ei, aș. Iete că se poate. Și ce simplu este. Ah, Doamne, ce simplu este. Slava Österreich. Plăcuțe vieneze la tot poporul. Genial. Doar decît genial. Românii merită tot ce e mai bun. Ghinion.
Autor: Mirel Palada
Adauga comentariu