Analize și opinii

Alexandru Racu: “Cine zice altceva e fascist”

În timp ce stânga transmite felicitări femeilor de ambele sexe, aruncă cu ciorbă pe tablouri și se află oricum, chiar și fără aceste manifestări antipolitice, într-o gravă criză de idei practice referitoare la buna guvernare, elitele liberale ar trebui să rămână în continuare la putere, indiferent de cât de prost, de nedrept și de illiberal guvernează, pentru simplul motiv că singura opoziție reală cu care se confruntă, în speță noua dreaptă, e extremistă, pe când elitele liberale nu sunt. Cam la asta se reduce semnificația practică a antifascismului contemporan. Oamenii să nu reacționeze prin singurele mijloace politice la îndemână, pentru că cei care îi guvernează (tot mai) prost și (tot mai) illiberal sunt toleranți (adică intoleranți în raport cu populimea) și cred în știință (inclusiv în știința care a descoperit, recent, că și bărbatul poate să nască).
I se reproșează noii drepte, de către stânga, că nu ar avea soluții la problemele sistemice tot mai grave cu care se confruntă omenirea; ca și cum stânga ar avea. Dar deși e adevărat că niciunul dintre actorii politici contemporani nu are astfel de soluții, cel puțin nu pentru moment, la fel de adevărat e că noua dreaptă din spațiul occidental gestionează mai bine dezastrul. Or, tocmai asta explică succesul ei.
Îl gestionează mai bine printr-o politică externă mai prudentă și deci mai puțin costisitoare și periculoasă pentru cei pe care îi guvernează, prin ceva redistribuire către baza piramidei sociale, care n-o fi suficientă, dar e mai bună decât nimic, printr-o politică referitoare la imigrație care nu e doar mai egoistă, ci uneori și mai realistă (fapt confirmat și de mulți liberali, care în cele din urmă l-au validat pe Orban în practică după ce inițial îl condamnaseră din principiu) și prin faptul că deseori protejează mai bine drepturile liberale clasice, așa-numiții liberali fiind cei mai entuziaști susținători ai luptei cu fake news-ul, ai PC-ului și, până de curând, și ai “modelului chinez”.
La toate astea se adaugă și faptul că noua dreaptă îi dă șansa poporului să se răzbune pe cei care, deși îl guvernează prost și nedrept, revendică privilegiul de a-l guverna în continuare în virtutea unei presupuse superiorități morale pe care poporul nu o recunoaște, ba din contră, deseori o percepe ca fiind exact opusul ei. Adică liberalii ar trebui să guverneze în continuare pentru că poporul ar trebui să se hrănească doar cu valori. Cam același discurs îl țineau și intelectualii neoliberali autohtoni la capătul fiecărei noi runde de austeritate care readucea PSD-ul la guvernare și aducea extrema dreaptă (PRM, AUR) aproape de guvernare. Dar nu ar trebui să se hrănească cu orice fel de valori, ci cu valori pe care poporul le percepe, deseori, drept antivalori. Cine zice altceva e fascist.
Mă rog, o formulă de succes, care nu poate decât să funcționeze. O formulă în lumina căreia înțelegem și succesul lui Trump: revenge porn plus faptul că, de bine de rău, nu ne-a băgat, în numele acelorași valori, într-un război extrem de costisitor, mai ales pentru europeni, și care riscă să devină nuclear, pentru toată lumea.