1. Un aparent contract de sponsorizare. În realitate, un troc.
După cum ați văzut pe site-ul Asociației Alburnus Maior, a apărut protocolul de colaborare între Institutul Național al Patrimoniului și Roșia Montană Gold Corporation, document pe care Active Watch încearcă, pe calea justiției, de mai multă vreme să-l scoată din fișetele Institutul Național al Patrimoniului, și pe care încă nu l-a obținut, deși a câștigat procesul la fond. (Vezi aici Hotarârea).
La prima vedere, el pare a fi un contract de sponsorizare încheiat în baza art. 2 lit. a din HG nr. 593/2011 între RMGC și INP – instituție-conglomerat aflată în directa subordine a Ministerului Culturii.
Problema apare odată cu precizarea modului și momentelor în care INP va intra în posesia banilor:
3.2. The Parties agree that by the Subsequent Agreement they shall set a detailed schedule of the financing undertaking amounting to USD 70 million, according to the following essential coordinates:
a) The First Installment of USD 7 million shall be paid within 5 days as of the execution date of the Subsequent Agreement;
b) Subject to article 3.3 (i),[1] the Second Installment of USD 3 million shall be paid on December 10, 2011 or earlier, if so agreed by the Parties;
c) Subject to articles 3.3 and 3.5, the balance of USD 60 million (the “Balance Payment”) shall be released in 8 half-year installments of USD 7.5 million each (the “Half-Year Installment”) payable, in principle, every 6 months commencing on the date when the payment obligation (as described below) arises, in compliance with the following conditions:
·The first Half-Year Installment shall be paid within [30] days as of all the construction authorizations of the Project are validly executed and issued to RMGC;
· The time when the first Half-Year Installment is paid determines the payment date of the second Half-Year Installment (i.e. 6 months after the payment of the first Half-Year Installment);
· The payment of the third Half-Year Installment shall be performed within [30] days as of starting the operation phase of the Project which, in its turn, will determine the payment date of the forth Half-Year Installment (i.e. 6 months after the payment of the third Half-Year Installment); the provisions and principles of this paragraph will also apply to the other Half-Year Installments, until the entire Balance Payment is paid;
Prin urmare, putem considera că acordarea sponsorizării este condiționată implicit: dăm banii când primim avizele. (Ceea ce oarecum s-a și întâmplat. Pe 14. 07. 2011, cu cinci zile înainte de semnarea Protocolului, deci în pline negocieri pentru acesta, Direcția Județeană de Cultură și Patrimoniu Național Alba dăsuse RMGC Certificatul de descărcare de sarcină arheologică nr. 9 din 14.07.2011. Frumoasă coincidență temporală, nu? Primele 7 milioane de euro puteau să vină.)
Numai că din art. 10 , alineatul (2), al Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea și mecenatul:
„Dispoziţiile alin. (1) nu înlătură dreptul părţilor de a încheia, potrivit legii, acte juridice afectate de sarcină, dacă prin acestea nu se direcţionează ori nu se condiţionează activitatea beneficiarului.”, coroborat cu art. 1 alin. 1-3 din aceeași lege, rezultă că nu e tocmai cușer să sponsorizezi o instituție publică, având așteptări de la conduita viitoare a acelei instituții față de tine, sponsor. Conduita însemnând, în cazul nostru, tocmai semnătura ministrului culturii pe proiectul de hotărîre de guvern privind acordul de mediu, pe proiectul de lege Șova pentru care lumea a ieșit în stradă și, pînă la urmă, pe autorizația de construcție, fără de care RMGC nu poate să înceapă exploatarea. Sponsorizarea nu presupune o contrapartidă din partea sponsorizatului. În mod normal, sponsorul „obține” menționarea numelui său și recunoașterea calității de sponsor și cam atât.
2. Sponsorul (RMGC) e evaluat de sponsorizat (MC)
RMGC nu e o instituție privată oarecare care, în mărinimia ei, a decis să sponsorizeze activitatea de protejare a patrimoniului românesc. RMGC este în cursul unor proceduri de evaluare inclusiv din partea Ministerului Culturii (acordul de mediu), iar a accepta astfel de protocoale când tu ești paznicul ogrăzii e tot atât de onorabil cu a lua mită cârnați și caltaboși la cârciuma din colț.
Principala problemă a acestui “protocol” struțocămilă, care nu e nici contract de sponsorizare, nici întocmai comercial, că deh, oficial nu se poate, este că prin însăși existența sa el afectează libera judecată a funcționarului public care trebuie să evalueze corect o situație de fapt („cât de valoros e patrimoniul de la Roșia Montană? Ne putem dispensa de el sau nu?”) și să emită sau nu un act administrativ sau să-și pună semnătura pe un proiect de act normativ.
Statutul funcționarului public (Legea 188/ 1999) spune așa:
Art. 3 Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice sunt: a)legalitate, impartialitate si obiectivitate;”
Ideea este reluată în secțiunea a doua, Îndatoririle funcționarilor publici:
Art. 43 : (1) Functionarii publici au obligatia sa isi indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici.”
Or, cum poate judeca imparțial un funcționar care trebuie să emită un act administrativ pentru RMGC sau să-și pună semnătura pe proiectul de lege Șova, când el știe că refuzul lui înseamnă pierderea a 70 de milioane de euro ? Cum mai poate un înalt funcționar public ca directorul INP să propună proiecte de acte normative, cum spune fișa lui de post, ori să dea avize în care să propună o soluție nefavorabilă RMGC, când știe că are sabia lui Damocles deasupra capului deoarece se poate închide conducta celor 70 milioane de EUR, destinați, bănuim, să alimenteze dezmățul cleptocrației din sectorul cultură-patrimoniu-restaurări… (Banii ăștia, 70 milioane de EURO îi va face praf pe proiecte pseudoculturale șleahta de hămesiți USL din anturajul ministrului Barbu, iar noi ne vom alege cu otrăvurile, cu iazul de decantare, cu patru munți mutilați și un peisaj selenar în Apuseni).
În treacăt fie spus, Ministerul Culturii se ghidează în activitatea sa după următoarele principii prevăzute în art. 3 din HG nr. 90/ 2010:
g)protejarea patrimoniului cultural naţional, ca factor determinant al identităţii culturale a României şi ca resursă neregenerabilă;
h)protejarea şi respectul identităţilor culturale, a tradiţiilor şi moştenirii culturale, a patrimoniului material şi imaterial;
și urmărește următoarele obiective generale:
b)protejarea patrimoniului cultural naţional, precum şi a patrimoniului imaterial, prin promovarea unui cadru legislativ specific în vederea promovării eficiente şi proactive a patrimoniului naţional, precum şi prin programe şi măsuri specifice privind evaluarea, restaurarea şi conservarea, respectiv punerea lor în valoare şi reinserţia în viaţa comunităţii, prin dezvoltarea de proiecte integrate şi de reţele de cooperare;
c)susţinerea moştenirii şi diversităţii culturale, conservarea identităţilor culturale, atât la nivel naţional, cât şi în cadrul comunităţilor locale, prin implicare proactivă a acestora în viaţa culturală şi recunoaşterea valorilor patrimoniale;
n)reforma şi diversificarea sistemelor publice şi private de finanţare a culturii, cu accent pe transparenţă, acces egal şi nediscriminatoriu la fondurile publice, eficacitate şi evaluare specializată, cu scopul de a promova diversitatea, calitatea, excelenţa şi inovarea, inclusiv prin forme alternative de expresie artistică;
p)elaborarea şi implementarea, într-o primă fază prin proiecte-pilot, a unei politici publice pentru dezvoltarea prioritară a turismului cultural, bază a dezvoltării durabile în plan local;
q) utilizarea fondurilor europene în sectorul cultural, în principal pentru: restaurarea monumentelor istorice, reabilitarea centrelor istorice, încurajarea/promovarea tradiţiilor şi meşteşugurilor, turismul cultural, industriile culturale şi creative, formarea profesională;
Deci, ministerul are obligația să vegheze la conservarea patrimoniului național, inclusiv prin atragerea de fonduri europene. Însă, iată, alege să o lase mai moale cu banii europeni, considerându-i taman bun pe cei canadieni….
3. Mică scenetă pentru istoricul Daniel Barbu
Deal-ul dintre INP și RMGC nu e cu nimic mai moral decât cel pe care ni-l putem imagina în veacul al XVIII-lea între marele Vizir și un fanariot de pripas:
Vizirul: Eu pot să influențez Divanul Sublimei Porți și chiar și pe măritul Padișah să primești tuiurile de domnie în Țara Românească sau Moldova. Ai grijă, că s-ar putea să ai de furcă cu beilerbeiul Rumeliei și cu Sultana-Validè care au bătut palma cu vărul tău…
Fanariotul de pripas: Și la cât m-ar putea ajunge?
V: Păi eu, cu pașii de Silistra, de Rusciuk și cu Kizlar Aga, te rezolvăm contra 500.000 de mahmudele de aur;
F: Așa mult!?
V: Ți se pare mult, dar ține cont că e și Sultanul, trebuie să potolim și partida adversă, că nu o să fiu veșnic mare vizir, și e bine să lași loc de bună ziua pentru când nu voi mai fi pe val…și oricum în doi ani de domnie scoți paguba, iar următorii 2-3 lucrezi în profit. Poți pleca din Țara Românească cu dublu sau triplu cât ai investit – doar aur curat!
F: Bine, așa facem!
V: Aaa, și să-ți mai dau un sfat. Cumpără și tu câțiva boieri de pe acolo (neapărat foști divaniți), sunt ieftini, cu 10.000 rezolvi 3-4 bucăți. Vezi să-mi trimită dar prin Pașa de Silistra, că-i omul meu, un arz către măritul Padișah cum că ar fi nemulțumiți de actualul Domn.
F: Sigur, mărite Vizir, mă duc să-l caut pe Haham başa[*], să vedem dacă pot aranja un împrumut de la cămătarii din Constantinopol.
Acum, rolul cămătarilor din Constantinopol e jucat de miliardarii John Paulson și Benny Steinmetz, care fac periodic infuzii de capital în Gabriel Resources.
Cât despre Daniel Barbu, autorul Republicii absente și al Bizanțului contra Bizanț, dumnealui știe foarte bine ce minciuni spune atunci când îl acuză pe Șerban Cantacuzino de dezinformare.
Să vă reamintim, domnule Barbu, ce spunea Kelemen Hunor în conferința de presă:
Acesta (Kelemen Hunor) a precizat că la începutul anului 2010 a primit raportul de cercetare arheologică privind Masivul Cârnic care, conform procedurii, trebuia înaintat Comisiei Naţionale de Arheologie, pentru analiză şi luarea unei decizii legate de descărcarea de sarcină istorică.
“Comisia a dat aviz favorabil, în unanimitate, pentru descărcare de sarcină istorică a Masivului Cârnic, iar după vot, semnarea descărcării a fost dată de Direcţia Judeţeană de Cultură Alba, nu de mine, pentru că eu, ca ministru, nu puteam din punct de vedere legal. Eu m-am consultat cu foarte mulţi specialişti în domeniul arheologic şi administrativ. Nu puteam să blochez dezbaterea raportului, pentru că era un abuz în serviciu, şi nu am vrut să comit o ilegalitate. Era o procedură care trebuia urmată. După ce Direcţia Judeţeană de Cultură Alba a eliberat avizul, trebuia să radiez Masivul Cârnic de pe lista monumentelor istorice de categoria A, ceea ce nu am făcut, din mai multe motive”, a mai spus Kelemen.
Unul dintre motivele care l-au determinat să nu semneze radierea Masivului Cârnic din lista monumentelor istorice a fost şi raportul întocmit de profesorii şi arheologii britanici.(Hotnews.ro)
Deci, domnule Barbu, Comisia Națională de Arheologie nu putea să dea aviz favorabil fără să vadă documentul și fără să-l arhiveze la dosar. Iar Comisia în subordinea cui este, domnule Barbu? Aveți sau nu acces la raport?
_____________________________________________________
LEGENDA fotografiei de sus: Dl. Răzvan Theodorescu a fost ministrul culturii prin a cărui „grijă” s-a dat prima descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic de la Roșia Montană, certificat anulat definitiv în justiție în 2008. Ca să nu vă mirați de ce e primul în rând
 |
sursa: dumitrudobrev.wordpress.com
Adauga comentariu