În ziua în care România s-a făcut de râs în fața micuțului Muntenegru, țară a cărei națională a jucat primul meci oficial în 2007!- Ungaria a demolat vicecampioana europeană Anglia, chiar la ea acasă.
Nici că se putea o figură de stil mai expresivă pentru a descrie starea celor două nații. România, o țară mult mai întinsă, cu resurse mult mai mari, atât materiale și umane, decât Ungaria, este la pământ din punct de vedere sportiv.
Lumea se uită la rezultatele de la fotbal, dar uită că la ultimele două Jocuri Olimpice, România a încheiat pe locurile 46-47 în clasamentul pe medalii, adică cele mai slabe clasări din ISTORIA ȚĂRII.
Toate țările vecine au terminat la ultima olimpiadă înaintea României. Inclusiv Kosovo, pe care jumătate din planetă nu o recunoaște ca stat! De unguri, ce să mai vorbim, au încheiat pe 15 în lume.
Dar sportul nu face decât să spună foarte spectaculos povestea de zi cu zi: România, țară care efectiv stă pe gaz și țiței, plătește mai scump litrul de benzină decât Ungaria, care nu are niciun fel de resurse. De gaze nici nu are rost să mai vorbim: Ungaria a devenit un power broker în regiune, CU ZERO resurse, în timp ce România este o slugă de care trag toți și care se laudă că nu este în stare să-și extragă singură resursele! O țară care în 1989 avea 23 de milioane de oameni, zero datorii, industrie…
Astea sunt consecințele reale ale politicilor din ultimii 20 ani: numai securiști în funcții publice! Sau: Europa, în primul rând! Pentru România, ce mai rămâne…
Hai să fim sinceri: și în Ungaria securiștii sunt la putere. Așa e peste tot. Spre diferență de ai noștri, ăia din Ungaria își iubesc țara. Visul securiștilor din România este să se „integreze”: adică să fie guvernatorii coloniei din cadrul unui supra stat, oricare ar fi ăla.
Asta e realitatea. Repet, dacă doriți să înțelegeți cum am ajuns aici, citiți mesajele publice ale liderilor politici: toate denotă slăbiciune, toate ne spun că „nu putem singuri”.
Pentru români, contează să fie lăudați de Europa, atât. Nu realizează că atunci când te laudă rivalii, într-o competiție, înseamnă că ești slab și ei te încurajează să rămâi slab.
Această mentalitate se vede cel mai bine la sport, acolo unde nu mai vine să te salveze. Acolo unde nu există alianțe cărora să le cedezi voința ta: și acolo ne expunem cel mai mult goliciunea și slăbiciunea.
Somn ușor România, a fost frumos…
Autor: Mihai Șomărescu
Adauga comentariu