Noul rege al Angliei a preluat cele mai rele trăsături și dispoziții ale oligarhismului și, probabil, nu va face intenționat nicio schimbare pozitivă.
„London Bridge is Down” au fost cuvintele de cod transmise de secretarul privat al Reginei, Edward Young, oficialilor de rang înalt la moartea Reginei Elisabeta a II-a.
Acest cod a fost selectat ca parte a unui protocol mai amplu denumit în mod destul de ciudat „operațiunea Unicorn” din motive dincolo de imaginația cea mai sălbatică a acestui autor și care pune în mișcare un set de acțiuni care culminează cu ungerea prințului Charles ca noul rege al Marii Britanii și Commonwealth.
Prin urmare, merită să ne întrebăm, este această instituție a puterilor ereditare pe care Charles a moștenit-o doar un spectacol ceremonial fără substanță sau influență reală în spatele ei?
Deși majoritatea cetățenilor, inclusiv supușii britanici, cred că acesta este cazul, faptele indică o realitate foarte diferită. Și în timp ce am abordat această problemă în mai multe articole, mai jos trebuie adăugate câteva remarci suplimentare la această chestiune importantă.
PRINȚUL CHARLES TOCMAI A DEVENIT CEL MAI MARE POSESOR DE PROPRIETĂȚI DIN LUME
Acest lucru vă poate surprinde, dar Coroana Britanică se întâmplă să fie cel mai mare posesor de proprietăți din lume, care înregistrează posesiuni în valoare de 6,6 miliarde de acri în Australia, Noua Zeelandă, Irlanda de Nord, Canada, Marea Britanie și Insulele Falkland.
Pe lângă „Crown Lands” și „Crown Corporations” care sunt deținute legal de monarhul Marii Britanii, o organizație numită „The Crown Estate” este unul dintre cele mai mari grupuri de proprietăți din lume. Descriind instituția care trimite 25% din câștigurile sale direct în cufărul Monarhului în fiecare an, Die Welt Business a scris următoarele:
„The Crown Estate deține proprietăți în toată Marea Britanie, de la castele și cabane până la terenuri agricole și păduri, plus parcuri de vânzare cu amănuntul și centre comerciale. Deține mai mult de jumătate din întregul litoral al Marii Britanii, oferindu-i drepturi de închiriere extrem de valoroase pentru activități comerciale offshore, cum ar fi parcurile eoliene.”
Crown controlează aproape întregul fund al mării (și jumătate din malul mării) din jurul Marii Britanii, iar orice companie care dorește să construiască mori de vânt offshore, ca parte a Green New Deal, este obligată să închirieze fundul mării de la Crown Estate. Byline Times a remarcat că Crown va deveni „cel mai mare beneficiar al Agendei Verzi a Regatului Unit”, care a dezvăluit recent un plan în 10 puncte pentru o „revoluție verde” și o decarbonizare completă până în 2050.
Prințul Charles însuși a demonstrat că cu siguranță nu vede Coroana ca pe o entitate simbolică și a fost acuzat de „lobby incontinent” în 2013, când au fost trimise zeci de scrisori personale (numite „ Memourile Păianjenului Negru ”) către parlamentari și prim-ministru, devenite publice, după o luptă intensă pentru a le păstra secrete.
Biograful oficial al lui Charles, Jonathan Dimbleby, a scris chiar în 2013 că, odată cu succesiunea lui Charles la Coroană, lucrurile vor deveni mult mai practice și „ că o revoluție constituțională liniștită este în curs ”.
PRINȚUL CHARLES ȘI MAREA RESETARE
Charles a demonstrat această abordare „mai practică” a guvernării pe 3 iunie 2020, când a devenit patronul oficial al Marii Resetări a Forumului Economic Mondial și chiar a lansat oficial proiectul Tweeting out #TheGreatReset.
Pe site-ul său oficial, Prințul a lansat proiectul spunând „Astăzi, prin Inițiativa pentru Piețe Durabile a HRH și Forumul Economic Mondial, Prințul de Wales a lansat o nouă inițiativă globală, The Great Reset”.
ECO RĂZBOINICUL – REGELE UNEI NOI CRUCIADE
Charles a demonstrat genul de entuziasm pentru decarbonizarea lumii pe care îl găsești doar într-un fanatic religios, care se afișează ca eco-războinic al monarhilor, un rege cruciat al unei noi religii. Cu excepția musulmanilor din Țara Sfântă, noii noștri eco-cruciați conectați la Davos au vizat dioxidul de carbon și civilizația industrială, agricultura și mâncătorii inutili care îl provoacă, să fie amenințarea otrăvitoare care trebuie distrusă.
Charles pare să se vadă mergând pe urmele tatălui său, fondator WWF (care și-a dorit faimos să se reîncarneze ca un virus pentru a rezolva suprapopularea), ca noul purtător de cuvânt principal al unei transformări totale a societății sub o preoție de guvernare ecologică WEF.
O ediție din iulie 2022 a Australia’s Spectator a caracterizat în mod adecvat activismul mizantropic al Prințului în următorii termeni:
„Ecologismul cu care Prințul a decis să se ocupe în timp ce așteaptă să urce pe tron nu este un fel inofensiv de plantare apolitică de copaci sau de salvare a pădurilor tropicale. Nu îmbrățișează panda și nu finanțează sanctuare pentru animale sălbatice.
În schimb, el s-a angajat într-o afacere hibridă și o revoltă politică care amenință supraviețuirea sistemului politic pe care este menit să-l supravegheze. Pe lângă faptul că este o trădare a cetățeanului obișnuit, acțiunile sale reprezintă un eșec în ceea ce privește singura sa datorie ca viitor rege – de a proteja monarhia constituțională de fascismul climatic și globalismul în creștere.”
Desigur, ar fi o prostie să crezi că Charles era propriul său stăpân, ignorând în același timp armada de manipulatori, curteni și mari strategi bizantini mai profunzi care se învârt în jurul Coroanei, ca instituție numită uneori „Fântâna tuturor onorurilor”. Izvorul tuturor onorurilor este un termen oficial care denotă ideea legală că toată autoritatea pentru afacerile publice și private provine din sursa unică a Coroanei și din linia ei de sânge neîntreruptă.
Continuitatea este totul pentru imperiu, iar importanța menținerii instituțiilor care transcend viețile individuale a fost întotdeauna un punct de mare îngrijorare.
Într-o lume post-1776 care a început să capete gustul pentru autoguvernare, libertate și democrație ca un nou mod de auto-organizare, „stabilitatea” instituțiilor ereditare a fost grav amenințată. Nu ar fi exagerat să spunem că ultimii 250 de ani au fost modelați de ciocnirea acestor două paradigme opuse de organizare a societății.
Acolo unde o paradigmă presupune de la sine înțeles existența drepturilor inalienabile ale tuturor oamenilor, celălalt sistem presupune că singurele drepturi inalienabile sunt cele deținute de o clasă de maeștri oligarhică care dorește să conducă subiecții (alias: mâncătorii inutili) al căror nivel de populare trebuie să fie redus periodic pentru o gestionare mai ușoară.
Ipoteza că drepturile nu pot fi acordate sau refuzate de către o linie de sânge superioară este cu adevărat anatema oricărui sistem de oligarhism, chiar dacă este maschată în spatele costumului unei specii de democrație menită să liniștească plebeii, dar să nu le permită lor sau reprezentanților lor mijloacele de a influența ceva cu adevărat semnificativ cu privire la soarta lor.
Este evident că noul rege al Angliei a preluat cele mai proaste trăsături și dispoziții ale oligarhismului și, probabil, nu va face intenționat nicio schimbare pozitivă fără a fi „luat de gât”.
Poate că cetățenii britanici care au fost hrăniți generații cu propaganda regală se vor sătura în sfârșit de noul lor rege „războinic verde” înainte ca foametea în masă și moartea prin îngheț să se extindă în Commonwealth și să decidă să ajungă din urmă secolul 21 devenind o națiune adevărată.
Autor: Matthew JL Ehret -este jurnalist, lector și fondator al Canadian Patriot Review.
Sursa: pagina facebook Angelo Davidescu
Adauga comentariu