Credeaţi că numai în politică există nătărăi inculţi, corupţi şi vulgari? Şi în cultură avem destui care poartă acelaşi hram. În domeniul cultural, statul român este complet rupt de realitate, dar buget este, ditamai, la cultură! Au din ce trăi preacuvioşii „creatori” de orori şi degenerări, precum timişoreanul Paul Baraka sau pictorii Marilena Murariu, Petru Lucaci, pictorul obsedat sexual, Dumitru Gorzo, care a expus picturi în care sodomia şi felaţia stau, ca sa zic aşa, mînă în mînă. Konstantyn Ungureanu Box, acesta din urmă a expus picturi cu caracter pornografic şi antireligios, respectiv, sfinţi cu organe genitale supradimensionate. Doamne, curată nebunie! La un vernisaj, acesta şi-a făcut apariţia dintr-un sicriu, ţinînd în mînă revista Playboy.
Ca ei, mulţi alţii în artă şi literatură, promovaţi şi sponsorizaţi de Institutul Cultural Român. Toţi deviaţii din artă şi literatură, toată funcţionărimea din cultură au din ce huzuri!, ca apoi să scuipe pe cultura poporului român! Micimile acestea contemporane, vulgare şi groteşti, promovate cu înverşunare, găştile lor de circari vulgari, zgomotoşi şi dăunători, care au adus mari deservicii culturii române, se bucură acum sub aripa Ralucăi Turcan, care îi va lăsa să cînte cocoşeşte în continuare prin lume sau să înjure cu tupeu şi aroganţă, prin născocirile lor aşa-zis artistice, realele valori ale culturii, să pîngărească cele sfinte, Patria, tradiţia şi poporul. Cu neruşinarea de care dau dovadă miniştrii cheie din Guvern, mîine, poimîine, îşi vor declara incultura şi imoralitate drept filosofie, ştiinţă, artă şi vor obţine doctorate în „domeniile” enunţate. Cînd, Doamne, se va termina cu epoca pseudo-valorilor în care cultura, ştiinţa, morala, credinţa sînt visele urîte ale mondiliaştilor înfruptaţi din bogăţie şi putere, care au considerat că nu se merită ca generaţiile tinere să înveţe prea multă carte, pentru că dezmăţul face toţi banii! Mă bîntuie disperarea cînd văd ce specimene sabotează, falsifică, întinează şi ruinează cultura poporului român, ce specimene sînt aşezate în jilţurile statului! Aceştia ar fi trebuit să cultive în lume românismul şi valorile sale, patriotismul şi unitatea naţională. Nişte „neica nimeni”, cu traista plină de diplome trase la xerox, prin evaziune morală, ne sînt prezentaţi drept oameni de cultură, oameni de afaceri şi politicieni, pentru a putea comite, sub umbrela puterii şi imunităţii, erori şi abuzuri dincolo de imaginaţia unui om normal.
Cînd se va termina cu blasfemia, pornografia din cultură, literatură, cu scriitorii cu pantalonii în vine, cu prohabul descheiat sau cu poalele ridicate, vulgari, dezgustători şi lipsiţi de imaginaţie, plămădiţi în laboratoarele Noii Ordini Mondiale via Davos- I.C.R., şi traduşi în zeci de limbi, ca să facă imagine „bună ţării”, premiaţi apoi orbeşte de Academia Română şi de alte instituţii reprezentative culturii naţionale? „Dacă nu ai fantezie să creezi, te inspiri din realitatea românească”, era dictonul preferat al rataţilor, apoi alţi rataţi le premiau mizeria, ca în final, alţi rataţi (pe banii contribuabilului român) să facă un film blasfemator, sau despre curve, peşti, aurolaci, copii din orfelinate, contribuind la imaginea devastatoare a unei „Românii eşuate”! Cum la noi, în politică, în cultură, „mama proştilor este mereu gravidă”, vom avea de furcă mult şi bine cu ministrese, „baroni”, „talibani” şi „moguli” care se trezesc dimineaţa doctori în ştiinţele a toate cîte sînt pe faţa pămîntului, ba pe deasupra, tezele lor concurează cu scenele din „Stan şi Bran la Oxford” (scuze celor doi „Monştri sacri” ai cinematografiei pentru comparaţie; între ei şi cei menţionaţi fiind o distanţă ca de la cer la pămînt). Abia după ce ne vom da seama cît de penibili şi (s)căzuţi sînt cei care au pus mîna pe putere, vom progresa ca popor. Pînă atunci vom lăcrima pe tăcute pentru banii publici aruncaţi pe mizeriile implantate sub ochii noştri, începînd cu „pomelnicul de culturnici pornografi” şi cu tot ceea ce, în aceeaşi linie degradantă se vîntură de peste 30 de ani în cultură, politică, economie, societate.
Prin concursul unor astfel de miniştri, precum cei actuali, lobotomizate de fascinaţia libertăţii, distanţate programatic de sentimentul românesc al fiinţei (dovezi ale unei acute frizolităţi), generaţiile timpului nostru înghit cultura ca pe o şaorma, fug de valoare ca de o corvoadă, iubind în schimb destrăbălarea occidentală. Comportamentul mulţimii este perpetuu manipulat de mass-media mituită în scopul unui profit cît mai mare. Cultura de masă a devenit o afacere extrem de rentabilă. Imensa producţie televizată a spectacolelor de prostituţie, precum iubirea de pe insulă, din casa dragostei, unde printre protagonişti întîlnim persoane care fac video-chat, şi unde pot fi văzute scene sexuale în direct, aparţine unor oameni care nu sînt în niciun fel elite. Dacă vreţi cumva să-i înnobilaţi pe protagoniştii dezbrăcaţi şi să operaţi cu concepţia metafizică despre vipuri şi elite (elite = valoare), nu pot decît să vă spun că e o concepţie anacronică. Cum s-a ajuns la performanţă? Cu ajutorul televiziunilor, care vin cu o astfel de „cultură” şi sînt ca un pat în care se întîlnesc cuplurile, fără să se schimbe lenjeria. Vedetele care au intoxicat ecranele sînt asemenea artiştilor şi scriitorilor pornografi, asemenea politicienilor, despre care ştim că au fost trădători aserviţi în toată istoria noastră. S-au plîns şi au periat Stambulul, Viena şi Moscova, iar azi se înghesuie să pupe bombeul lui Sam, crezîndu-i-se prieteni. Numai că unchiul Sam îi înşeală pe prieteni, îi manipulează, îi jecmăneşte, îi stoarce de ultima picătură, apoi îi face să aplaude. Cine nu se supune e declarat băiat rău, e bombardat sau executat, după caz, lăsat pe mîna specialiştilor în linşare sau ucidere.
Unde sînt luările de poziţie ale intelectualilor faţă de „elitele” dezgustătoare promovate de statul eşuat şi de mass-media? De ce nu protestăm cînd vine vorba despre sensul lumii noastre de azi, despre criza omenirii, nu numai financiară, ci, mai grav, a moralei, culturii, artei şi a gîndirii profunde? De ce sîntem incapabili să elaborăm o critică articulată împotriva haosului din acest sistem? De ce scriitorii nu răspund cu cărţi de seamă acestui sistem aşa cum se făcea în timpul marilor creştini învăţaţi? Origen, de pildă, l-a combătut pe Celsus prin cunoscuta operă „Contra lui Celsus”. Adevărul a învins atunci şi a schimbat faţa religiei. Este nevoie de puterea unui exemplu, de capacitatea de a angrena masele în demersul împotriva oricărui Celsus modern.
Autor: Maria Diana Popescu
Sursa: art-emis.ro
Adauga comentariu