Pe măsură ce lumea se îngroapă tot mai adânc în acest exercițiu planetar al însingurării, totul se vede de la mine așa, ca o aventură plănuită demult, pentru punerea căreia în practică acela care a visat la ea n-a mai avut răbdare. Arată ca și cum, deși nu sunt întrunite toate condițiile prielnice, deși virilitatea insului dă unele semne de ezitare, camera de hotel e cam insalubră iar în baie n-ai loc să scrii un „LOVE” ca lumea din pastile de lumânări aprinse, totuși masculul decide să se arunce în vâltoarea aventurii, mai mizând pe o VIAGRĂ pusă-n șampanie, mai sperând în nepriceperea partenerei…
Adică totul pare, cum mă uit eu așa, cu ochii mijiți a întrebare, ca un global „…Ia să vedem cum ar fi, dac-ar fi…”
Căci pot să cred până la un punct chestiunea pandemiei… adică pot să cred că un virus rău la suflet a scăpat din lesă hotărât să atace nu atât omenirea cât sistemele sanitare ale acesteia. Și am văzut, în țări spre care România se uită cu jind, cum arată capitularea unor sisteme sanitare în fața micului terorist. Ce urmează însă, mi-e mai greu să pricep. Căci vin deștepții care învârt lumea pe degete și-mi spun că viața reluată din punctul „t” în care am lăsat-o nu va mai fi posibilă până când nu se va găsi vaccinul (toți sunt siguri că-l vor găsi, ceea ce de la mine arată că-l au deja în buzunar) și până când, nota bene! nu se va vaccina populația Terrei, cu metodă și aplomb.
Pentru eradicarea variolei, în secolul XX, omenirea, într-o mobilizare uriașă de forțe, a avut nevoie de 10 ani. Operațiunea de vaccinare a început în 1967 iar ultimul caz de variolă s-a semnalat în 1977.
Ce ne facem însă, mă întreb, de astă dată, dacă după ce începe campania de vaccinare pentru COVID 19, dânsul suferă unele mutații? Sau dacă apare alt COVID… 20… 21… 45 sau cum s-o mai numi dumnealui, viitorul. Și-atunci, în timp ce ne vaccinăm, cuminți, de COVID „ăl bătrân”, iar o să stăm cu toții în casă, din pricină că între timp a apărut „ăl mic și neastâmpărat”, care nu-i acoperit de vaccin? Iar o să dispară ORICE ALTĂ ȘTIRE din mass-media, deoarece nu mai are loc de-atâta COVID? Iar se va apuca Sergiu Cora de la ANTENA 3, cu moaca lui ipocrită, să-i ia la întrebări pe colegii victimelor ca să afle care au fost ultimele cuvinte ale acestora? Iar ne va cânta la ROMÂNIA TV vreun copilaș frumos, bine hrănit și bine îmbrăcat: „Doamne, nu uita de noi/ S’tem săraci plini de nevoi”? Iar o să pună ministrul Vela imnul național să bubuie în boxele mașinilor pornite la vânătoare de „ieșitori din case”? Iar o să-l ascultăm zilnic pe Klaus sfătuindu-ne cum să ne spălăm pe mâini, pe picioare, cum să facem gargară sau cum să ne ștergem corect la fund, că doar astăzi n-avem de unde să știm care tip de profilaxie va fi mai eficient pentru următorul COVID? Iar o să vină Oreste să ne explice, pe REALITATEA PLUS , la o oră de vârf, care durează trei ore (sic!) cum că:
„Narativele înșelăciunii, proiectate de Federația Rusă, urmăresc polarizarea societății și cultivarea neîncrederii în instituțiile democratice. În România, subiectele care stârnesc pasiuni și declanșează energii puternice sunt concentrate pe câteva direcții foarte atent alese: România – colonie occidentală, muncitorii români -sclavii europenilor bogați, guvernul complice al societăților care exploatează și prelucrează lemnul, coronavirusul este produs de Oculta mondială pentru a lua în stăpânire planeta prin cipuirea biometrică la scară largă…
Fără să vrem, din lipsă de timp și pregătire, cu toții, mai devreme sau mai târziu, cădem în capcana știrilor false, fie că amplificăm mesaje pe care le credem adevărate, fie că atacăm virulent pe cele cu care nu rezonăm! Astfel, fabrica de troli a Moscovei ne transformă subtil în idioți utili…” (REALITATEA.net, 14 aprilie 2020)
… pentru ca apoi să ne arate cum ne pot apăra de acest „cancer informațional” marii lor specialiști Iulian Chifu și Ion M. Ioniță?
Bine, totuși, că nu suntem singuri în greaua încercare. Spre bucuria lui Radu Tudor, MARELE LICURICI n-a rămas insensibil la frământările coronavirice ale României și a decis să ne ajute:
„A fost un privilegiu să-i pot anunța pe președintele Iohannis, prim-ministrul Orban și poporul român că generozitatea poporului american față de prietenii săi din întreaga lume continuă. SUA, sub conducerea președintelui Trump, sunt hotărâte să ajute nu numai România, ci și pe ceilalți prieteni ai săi în lupta împotriva ravagiilor COVID-19. Chiar și în situația în care SUA se confruntă cu propriile provocări în combaterea acestui virus temut, suntem deciși să jucăm un rol de frunte în adresarea crizei de sănătate și în sprijinirea revirimentului economic.
Relația dintre țările noastre nu a fost niciodată mai puternică. În curând, România va primi asistență sanitară în valoare de 800.000 de dolari.” (Adrian Zuckerman, ambasador al SUA la București)
Nu mă îndoiesc că uriașa sumă va fi primită într-o șapcă pentru Klaus, pe care o să fie scris: „Make Romania healthy again!”
…………………………………………………………………………………….
P.S. Am citit în BUSINESS MAGAZIN că o țară- nu contează numele ei, dar care, din câte știu, nu era așa de parteneră strategică și de prietenă cu Italia- „…a trimis nouă avioane cu 600 de ventilatoare, 100 de virusologi militari, şi opt echipe medicale în Italia (…) pentru a-l ajuta pe Giuseppe Conte să lupte cu răspândirea coronavirusului.( BUSINESS MAGAZIN.ro, 2 aprilie 2020)
Un ventilator, la preț bun (știu asta pentru că a cumpărat și România de curând), face, cu TVA cu tot, 10 400 de euroi… Deci țara aia, care nu-i prietenă și parteneră strategică, a trimis în Italia ventilatoare de 6 240 000 de euro… adică de 6 800 000 de dolari, să zicem. Iar virusologii și medicii sunt neprețuiți. A! Și să nu uit! tot țara aia a declarat, printr-un purtător de cuvânt la nivel înalt, că a trimis ajutoare „…sub forma proviziilor medicale şi a echipamentelor de protecţie, în lumina situaţiei epidemiologice din America. Președintele Trump a acceptat ajutorul.(…) Ajutându-ne colegii americani, preşedintele se aşteaptă ca atunci când producătorii americani de echipamente medicale vor majora producţia, aceştia vor ajuta la rândul lor, dacă va fi nevoie.”
Ce-am vrut să spun cu asta? Ei bine, n-am vrut să spun absolut nimic. Dar dacă mă-ntreabă Radu Tudor, lui și numai lui, îi voi destăinui despre ce țară e vorba.
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook
Adauga comentariu