MOTTO: „Atacul inexplicabil care a avut loc ieri la Liceul Ion Creangă din Capitală, a deschis, se pare, o cutie a Pandorei cu mai multe sertare (!!!, n.n.) în fața opiniei publice din România. Situația învățământului din România sau drepturile și libertățile pe care le au elevii sau profesorii sunt întoarse pe toate părțile de aproape 24 de ore, însă mai departe de asta avem DOUĂ VICTIME (i-auzi! n.n.): ELEVUL ATACATOR și PROFESOARA ATACATĂ. Apropiații îl descriu drept un băiat «retras», ușor depresiv, și cu pasiune declarată pentru desenele animate japoneze, violente. Dintr-un mesaj transmis pe grupul de WhatsApp al clasei reiese că adolescentul şi-ar fi premeditat fapta. Înainte de oră, adolescentul le-a spus colegilor săi că profesoara de 26 de ani ar merita să fie ucisă de el.” ( MEDIAFLUX. ro, 6 aprilie 2023)
………………………………………………………………………………
Nu, nu și nu… să nu-l certăm pe adolescentul care a încercat să-i ia gâtul profesoarei de japoneză. Să-l respectăm. Să-l ducem la psiholog. Să-i dăm terapie cu polonicul și să-i explicăm, pe îndelete, de ce nu-i frumos ca elevii să-și înjunghie profesoarele. Să nu-l exmatriculăm. Să-l facem doar să înțeleagă de ce anume e greșit să fii supărățel și să vii cu cuțitul la școală, pregătit să-l „exersezi” pe jugulara unei profesoare care ar fi în stare -ce aberație și ce crimă!- să-ți dea un test neanunțat. Să fim blânzi cu elevul, că el „dăcât” a greșit. Și, poate, dacă-i luăm o troti’ nouă, o șaorma cu de toate și-i spunem , mângâindu-l pe cap, că nu el, ci societatea e de vină, se-ndreaptă!
Să-l tundem chel, în schimb, pe Dan Negru și să-l chemăm să vină cu părinții la cancelarie. Că a scris nește cuvinte aspre de te-ngrozește prin mizeria lor și-ți face pielea de găină pe antebraț! Așa zice domnul Marcel Bartic, un prof „cool” la rupere… Cine-i Marcel Bartic? E ăl de persiflează la greu neamul românesc și ne zice de la obraz că ce istorie de cacao a avut nația din care face și dânsul parte!
Zău, domnu’ Marcel… eu nu știu ce emisiuni face Dan Negru pe-acolo, prin televiziune. Divertismentul televizat nu m-a mai interesat deloc după ianuarie 1990 și asta pentru că umorul a murit și a fost dus la groapă, cu marș funebru cântat de fanfară și cu alai, încă din acel ianuarie. În schimb, am citit ce-a scris Dan Negru, anticipând tema „elev care și-a înjunghiat profesoara de japoneză”. I-auziți „mizeriile” pe care le-a găsit Marcel Bartic în reprobabilul text al lui Dan Negru:
„Azi, elevii nu mai pot fi exmatriculați ! De la 1 septembrie au dat legea. Degeaba campaniile anti-drog din zilele astea dacă profesorul e îngenuncheat de un derbedeu. Exmatriculați loazele din școli ! Redați-le puterea profesorilor ! Azi profesorii umblă-n vârful picioarelor să nu-i deranjeze pe elevi. Profesorul care-i spune unui elev că-i prost ajunge breaking news la televiziuni. Cică spunându-i adevărul, elevul poate să cadă in depresie. Cirezile de proști sunt protejate de lege! Azi, regulile din școli sunt ca cele dintr-un azil de bolunzi și in locul doctorilor sunt profesorii care umblă-n vârful picioarelor să nu-i tulbure pe bolnavi. Rousseau avea dreptate: «copilul ajunge, după educația primită, pedeapsă sau răsplată!»…” (Dan Negru, 3 aprilie 2023, pe pagina lui de FACEBOOK)
Domnu’ Bartic, dragă, crede-mă… și eu am fost uluită… Dan Negru susține acolo, în mod aberant, că în școli există unii derbedei… Cică și loaze… și proști există, zice dânsul. Da’ eu nu cred că se poate, că doar nici derbedei, nici loaze, nici proști nu sunt pe pământ, ci numai oameni cu bun-simț și cu un IQ cantitativ superior! Cred că dacă ar exista ceea ce, evident, nu există, s-ar vedea încă din școală. Or, așa ceva…
Ia să vedem cum combate profesorul Bartic „mizeriile” scrise de Dan Negru:
„Dan Negru face ce știe el mai bine. Speculează fricile și limitele intelectuale ale spectatorilor lui. Îl doare fix în tur de efectele MIZERIILOR pe care le varsă in spațiul public. Dar când vezi că cei mai mulți dintre cei zece mii (zece mii!), leșinați de admirație la MIZERIA aia de postare, sunt cadre didactice, abia acum te apucă spaima. Indivizi care urăsc, pur și simplu, copiii. Aroganți, agresivi, agramați, pătrunși de-o autosuficiență bolnavă, cu un limbaj chinuit și împiedicat, nostalgici după epoci istorice în care autoritatea profesorului se măsura după numărul de palme după cap pe care le încasa copilul. Nu, de data asta nu domnu’ Dan Negru e problema. Aia mare. N-a făcut altceva decât să ne arate câți de Dani Negri sunt la catedră. Aia e problema pe care o avem.” (4 aprilie 2023, EDUCAȚIE PRIVATĂ. ro, Marcel Bartic, vedetă a sistemului de învățământ privat)
Nici nu știu cum să-i spun mai pe ocolite domnului Marcel Bartic că între timp nu mai sunt zece mii ci douăzeci și șase de mii de admiratori. Așadar, există niște nenorociți de profesori „aroganți, agresivi, agramați, pătrunși de-o autosuficiență bolnavă” și „care urăsc, pur și simplu, copiii”, nu ca dânsul care e modest, blând, doldora de gramatică în căpățână, aflat într-o continuă dorință de perfecționare și care, atunci când își râde de bruma de patriotism care a mai rămas în țara asta, e pur și simplu adulat de elevi!
Așadar, de ce ar avea nevoie copiii secolului XXI de noțiunea de „autoritate”, nu-i așa, înainte de a se angaja la o multinațională unde vor afla, nu mă îndoiesc, ce-i iaște aceea? Autoritatea a dispărut, după 1990, și din familie, și din școală, fiind extirpată ca o tumoare malignă. În schimb, de când s-a produs extirparea, avem elevi care se trag de șireturi cu profesorii lor cei „cool”, în timp ce îi reclamă pe antipaticii și anacronicii de profesori care nu le permit acest tip de familiaritate. Hărțuirea profesorului în clasă a devenit un fapt divers și-atât. La fel și practica de a-l scoate din sărite pe omul de la catedră până când acela, exasperat, izbucnește… un bun prilej de a-l filma cu telefonul și de a-l da, pac! la Răsboiu!
Întrebarea mea, singura de altfel, este: are efecte benefice acest tip de educație asupra copiilor și, în final, asupra societății? Adică… sunt ei mai instruiți, au mai mult discernământ, dispun de o cultură generală mai bogată, sunt mai politicoși, mai înțelepți, mai cultivați, mai apți pentru a activa într-un domeniu, mai pregătiți pentru viață, mai conștienți decât cei care-au făcut școala în celălalt regim, de „tristă amintire”, cum se spune, adică atunci când elevii nu-și înjunghiau profesoarele? Iar dacă nu, atunci la ce anume ne folosește nouă că este „cool” domnul profesor de istorie Marcel Bartic?
Autor: Luminiţa Arhire
Adauga comentariu