Analize și opinii

Luminița Arhire: ”PANDEMIA TRIMĂNUȘATĂ”

MOTTO: „Eram la magazin/ Ca să-mi iau un vin,/ Era coadă mare./ Eu am strănutat,/ Unu’ m-a-ntrebat:/ Ai pățit ceva?»/ Dă-te-n pana mea,/ Eu am corona!»/ Lumea a fugit/ Casa s-a golit” (Romeo Fantastik, hip-hop trist de pandemie și stare de alertă).



În curând granița dintre pandemie și sinistră comedie va fi din ce în ce mai incertă.

Există un efort vizibil al „guvernului meu” de a ține acest cadavru COVID 19 în geam cât mai multă vreme, în așa fel ca rudele să mai primească pensia și, mai ales, finanțarea mortului pentru o lună și încă o lună. Dar cu cât tușa este mai groasă, cu atât populația este mai neîncrezătoare. Reporterul de teren -această fiară nesimțitoare și amorfă- vânează cu obstinație nunțile, înmormântările și slujbele duminicale… grotescul se atinge rapid în astfel de situații, căci a prezenta oficierea unui cununii, cu doar câțiva participanți -obligați de împrejurări să fie participanți, adică miri, nași, preot, dascăl și țârcovnic, plus fotograf, na! că s-au și făcut 8 persoane!- ca fiind „scandaloasă” pentru că protagoniștii nu purtau măști și nu practicau cu entuziasm „distanțarea socială” este o porcărie, oricum ai lua-o!

La fel cum înmormântarea unui copil, filmată și „dată” la televizor, tot ca exemplu negativ pentru că rudele îndurerate nu și-au pus botnițe când jeleau și n-au stat la 2 metri de mica raclă, a fost o barbarie și-un lucru dezgustător, după opinia mea. Și, tot la fel, imaginea sicriului ÎPS Pimen, purtat în pas domol de către un comando de astronauți mi-a lăsat o impresie de neșters… pentru ce spectacolul ăsta? Nu se putea „igieniza” o cutie din lemn, lăcuită, și închisă ermetic? Chiar nu se putea? Trebuie să facem o asemenea parodie din moartea unui om? În schimb, în balanță cu imaginea suprarealistă a sicriului purtat de extratereștri cu combinezoane și viziere, șirul de oameni care au ieșit din case ca să-i aducă înaltului ierarh un ultim omagiu, tăcuți, păstrând „distanța” între ei și arătând ca un zid aproape imaterial construit din însoțitori de departe ai sicriului, părea dintr-un alt film, al unei lumi normale, pe care o parte a poporului român a și uitat-o deja, într-un răstimp atât de scurt.

Și toate astea, până la urmă, pentru ce?

Pe 20 mai 2020, la ANTENA 3, în emisiunea SINTEZA ZILEI, domnul secretar de stat Horațiu Moldovan, a făcut următoarele declarații: „Este un tabel preliminar asupra mortalității generale din România. Luna martie, comparativ în anii 2017, 2018, 2019, 2020, unde este prezentată mortalitatea. Analiza este încă în curs, de aceea am putut prezenta doar luna martie.

Se arată că mortalitatea în 2020, pe grupe de vârstă e mai mică sau egală cu ceilalți ani. Mortalitatea generală în România e cam aceeași în anii anteriori. Mai mult decât atât, se constată că mortalitatea e puțin mai mică, asta datorându-se din diminuarea accidentelor de circulație.”

În aceste condiții, concluzia este de domeniul evidenței: exasperat de numărul accidentelor de circulație, guvernul a „băgat” starea de urgență și ne-a ținut în case, fiind cunoscut faptul că în apartamente ciocnirile între autovehicule, răsturnările de cisterne, proptirea tirurilor cu șoferi ațipiți în copaci și alte întâmplări de aceeași natură se reduc simțitor. Rezultatul a fost încurajator!

Acum, dacă se va reuși și epuizarea stocului de termoscanere spre bunăstarea întregului popor, eu zic că lucrurile sunt ca și rezolvate!

Seriozitatea opintelii cu pandemia se diluează pe zi ce trece. Reanimarea zilnică a subiectului, prin respirații „bouche-à-bouche” pe orice post de televiziune sau pe NET, resuscitări ale căror gâfâieli le putem asculta la orice oră și la radio, precum și contabilizarea atentă a victimelor, însoțită de îngrijorarea tot mai accentuată că NU MAI SUNT DESTULE în raportările zilnice, toate acestea transformă spectacolul guvernamental în șușanea. Vigilența personalului însărcinat cu măsurarea temperaturilor de avarie covidică e deja pleoștită iar entuziasmului inițial îi ia locul, pas cu pas, plictiseala…

Și cam atât. Sau poate că, totuși, ar mai fi ceva de spus: privind retrospectiv, prieteni, pe mine nu CONFORMAREA cetățenilor mă neliniștește, ci DORINȚA LOR NESĂNĂTOASĂ DE CONFORMARE! Și faptul că, la fel ca-n orice parodie reușită, și de astă dată cei mai buni actori sunt cei capabili de exces de zel, adică aceia care-și aplică masca și pe față și pe cur… viziera și pe ochi și pe burtă… și poartă cele trei mănuși de latex cu eleganța legendară a lui Zaroni!

Autor: Luminița Arhire

Sursa: LuminițaArhire Facebook

Abonează-te la newsletter