A trecut aproape un an de când e în funcție acest guvern și încă nu știm clar nici cât dăm Ucrainei, nici cât dăm Maiei Sandu, nici ce avem de dat la NATO pentru umorile nemernicului de Trump, nici cât or să ne coste ultimele abureli eco-militariste rățoite în direcția noastră de la Bruxelles.
Știm, în schimb, că au fost dați afară zeci de mii de profesori suplinitori din școli, afectând astfel dreptul la educație pentru mii de copii, știm că în plină criză demografică li s-au tăiat indemnizațiile mamelor, știm că biletele medicale de tip „monitor”, cu excepția (slavă Domnului!) celor de tip „2” – pacienții oncologici – au fost sever restricționate, știm că a crescut datoria publică cu încă 100 de miliarde de lei, știm că șomajul a trecut de 6% (începe să ardă!), știm că într-un gest demn de Ubu Roi cercetătorilor științifici și cadrelor universitare li s-a tăiat sporul de doctorat, știm că avem cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, știm că statul își rostogolește în continuare, cu nesimțire, datoriile față de populație, firme și furnizori, neavând de gând să le plătească, știm că o legătură de pătrunjel s-a făcut 3 lei la piață, știm că SRI-ul are buget de peste 1 miliard de euro dar nu-i în stare să prindă niște boți ruși, știm că pensionarilor nu li se indexează pensiile cu inflația, știm că nici copiilor nu li se indexează alocațiile cu inflația, știm că se dorește vinderea unor companii de stat profitabile fix în această perioadă proastă din punct de vedere economic în care banii încasați te mai ajută doar să-ți mai cumperi nițică băutură, ca să mai tragi o beție până la următoarea rundă de vânzare pe nimic a activelor din casă, știm că avem ramuri economice care s-au prăbușit, știm că gropile din străzi nu mai pot fi cârpite, știm că au început să explodeze CET-urile, lăsate în paragină de ani de zile, și multe altele.
Dacă îndrăznim să spunem, timid, cu voce tare, toate acestea, și cerem să aflăm și noi care e nivelul cheltuielilor amintite la început, și cum ar putea fi transparentizate, ca să vedem cu toții dacă, într-adevăr, „nu sunt bani” sau în realitate „nu sunt bani pentru fraieri”, ni se urlă în față de diverși indivizi care au ochii injectați că suntem putiniști, rusofili, marș_la_moscova, și multe alte netrebnicii, și ni se flutură sub ochi steagul albastru cu steluțe galbene.
De parcă ideea europeană ar fi monopolul lor, așa cum au pus, prin lovitură de stat, monopol și pe țară.
Cred că a venit momentul să spunem limpede: o altă Românie e posibilă.
O altfel de Europă e necesară.
Așa nu se mai poate continua.
Ne ducem direct în prăpastie.
Autor: Lucian Sârbu
Adauga comentariu