Analize și opinii

Limitarea tranzacțiilor cash reprezintă o limitare a cooperării dintre oameni

Se spune că una dintre cele mai reușite înșelătorii pe care diavolul le poate pune în scenă este aceea de a ne convinge că nu există. Pe locul doi ar fi trucurile prin care ne convinge că limitarea liberului nostru arbitru este întotdeauna spre propriul nostru folos. Faptul că vicari ai diavolului precum domnii Soros sau Schwab reușesc să treacă drept industriași/speculanți financiari/filantropi etc precum și faptul că politicile impuse de aceștia ne par oricum altfel decât satanice este o ilustrare a celor de mai sus.

Mi-am amintit zilele trecute de cele de mai sus citind știrea arestării domnului Dumitru Buzatu, baron local de Vaslui. Faptul că dl. Buzatu – un om prezent în politică încă din primii ani după revoluție – a fost arestat în urma unei mite de +/-1.200.000 lei bani gheață în ajunul anunțului făcut de primul ministru Ciolacu de limitare la 1.000 de lei a plafonului dincolo de care tranzacțiile trebuie făcute prin conturi bancare, a provocat suspiciuni, deși știm cu toții că baronii locali sunt corupți, excepțiile de la această regulă sunt nu doar improbabile, ci și imposibile. Presa a ignorat întru totul posibilitatea ca execuția publică a domnului Buzatu să devină necesară pentru ca publicul să înghită gălușca limitării propriei libertăți. Prezentul text nu pledează pentru inocența domnului Buzatu, ci operează cu prezumția că baronul de Vaslui a avut, pur și simplu, neșansa de a opera tranzacții uzuale într-un moment în care așa numitul stat profund – the deep state – a avut nevoie de un pretext și de un exemplu care să facă posibilă o campanie media în sprijinul limitării libertății umane și a îngreunării cooperării dintre oameni, cooperarea liber consimțită fiind liantul necesar menținerii comunităților noastre.

Dar să reluăm contextul: BNR menține rezervele minime obligatorii în condiții de inflație și „incertitudini și riscuri însemnate” după cum însăși BNR menționează în propriul comunicat din 7 august 2023. Cu alte cuvinte băncile comerciale vor trebui să depună în contul BNR 8% din fiecare sumă în lei atrasă putând folosi pentru a a emite monedă fracționară restul până la 1oo%. Deși rata rezervelor minime obligatorii practicată de BNR este mai mare decât media europeană, putem observa că sistemul rezervelor fracționare este vulnerabil – extrem de vulnerabil – în condițiile în care ideea unei crize economice majore plutește în aer, omul de pe stradă având cvasicertitudinea înrăutățirii climatului economic în următoare perioadă.

Pe de altă parte, în vreme ce inflația pe care BNR o admite este de 9,43% pentru luna august 2023, banca privată cea mai importantă de pe piața romanească oferă credite persoanelor fizice cu o rată a dobânzii între 5,35% (o lună) și 6,75% (trei ani). Cu alte cuvinte, în ciuda recentelor creșteri ale dobânzii de scont, ratele reale ale dobânzilor continuă să fie negative. Adică fiecare dintre noi pierde bani păstrându-i în bancă, rațional ar fi să ne golim conturile pentru a investi în bunuri aflate dincolo de mâna prea lungă a statului modern, a statului social și democrat. Iar, ca întotdeauna, atunci când oamenii iau decizii împotriva propriului interes, nu mâna invizibilă a piesei libere, ci pumnul statului – îmbrăcat sau nu într-o mănușă de catifea – este la originea acestor decizii aparent iraționale. Iar în acest caz pumnul statului este recenta decizie a domnului Ciolacu de a limita tranzacțiile în bani gheață la sume sub 1.000 lei, mănușa de catifea fiind propaganda avânt ca subiect sumele cash vehiculate în narațiunea cu iz de deep state referitoare la arestarea domnului Buzatu. O altă temă a propagandei – prin care se încearcă aducerea în derizoriu a mizei existenței monedei fizice ar fi aceea că băncile trăiesc din comisioane bancare și nu din emiterea de monedă fracționară, adică din fraudă instituționalizată.

Deciziile de limitare a tranzacțiilor cash nu sunt specifice României, situația este întru totul similară peste tot în lume. Fragilitatea sistemului bancar începe să ne fie tuturor evidentă, o criză economică pare multora dintre noi de neevitat, școala austriacă nu mai deține monopolul asupra scepticismului referitor la o economie având la bază fundația sistemului de rezerve fracționare.

Am văzut mai sus că guvernul încearcă să ne oblige să ne păstrăm banii în bănci, în condițiile în care cu toții pierdem ținându-ne banii în bancă. Păstrarea banilor în bancă ca bază pentru expansiune monetară, precum și pentru a limita posibilitatea unei panici bancare id est o criză în care depunătorii își retrag simultan banii – așa numita bank run.  Acestea sunt motivațiile guvernului din spatele deciziei de a limita modul în care ne folosim de banii noștri. Desigur, plata cu cardul, plățile online sunt convenabile pentru aceia dintre noi care trăiesc online și nu au neliniști legate de confidențialitatea tranzacțiilor, pentru aceia dintre noi care chiar cred că guvernele și instituțiile asociate acestora precum băncile comerciale sau marile concerne comerciale nu au o agendă politică în care limitarea libertății noastre să fie o prioritate. Dar pentru toți ceilalți, pentru aceia dintre noi care chiar au meserii practice, pentru aceia dintre noi care vrem să trăim în propriile comunități, limitarea tranzacțiilor cash reprezintă o restrângere importantă a libertății.

Limbajul dar și moneda au apărut ca urmare a dezvoltării în complexitate a societăților umane, cei dinaintea noastră nu au simțit nevoia intervenției statului pentru a dezvolta instrumente/instituții complexe precum limbajul sau moneda, astfel de instrumente au apărut în mod natural ca urmare a evoluției societății, ca urmare a dorinței celor dinaintea noastră de a trăi mai bine, de a coopera mai ușor cu proprii semeni. Deși apariția statului – asemenea limbajului sau asemenea monedei – a apărut natural pe măsura ce societatea umană a evoluat în complexitate, nu putem să nu vedem că în evoluția sa statul modern distorsionează până la desfigurare, corupe în folos propriu instituții ale societății, precum moneda sau chiar limbajul, ambele se află sub asaltul statului modern, sub asediul statului social democrat.

Autor: Ovidiu Ionescu

Despre autor

editor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu