Cer cu celeritate și vehemenţă proletară naţionalizarea Serviciilor Speciale din România, SRI, DIE…, devenite subsidiare americane ale CIA, FBI, etc., cu amestec ale BND, MI6, MOSSAD, DGSE..!
Nu am încredere în niciun politician sau angajat al SRI/DIE, care au fost decoraţi de către Americani, tot aşa cum nu am avut încredere nici în cei decoraţi pe timpuri de către Ruşi!
Toţi ăştia au fost decoraţi pentru servicii deosebite aduse României…?
Pentru servicii aduse umanităţii în general, pentru propăşirea democraţiei în lume…, al dreptăţii și al binelui ca să nu fie rău…?
Hai, că mi se face rău din nimic…!
“Defecarea” lui Pacepa în 1978, cerând azil politic în America, din Germania, unde zice-se că avea misiunea de a instrumentaliza asasinarea lui Noel Bernard (Radio Europa Liberă), iar el făcea orice numai crime nu, (chișcă-mă Frosino să-mi revin), a însemnat trădare pentru unii, și luptă patriotică împotriva Dictatorului Ceauşescu, pentru alții…!
Se spune că prăbușirea lui Ceauşescu ar fi fost grăbită de această acţiune a lui Pacepa. Probabil că de aia a mai stat Ceauşescu bine mersi încă 11 ani la putere, pentru că Pacepa i-a grăbit declinul, că revoluţia declanşată de Gorbaciov în blocul Estic, nu se mai pune.
Păi aşa, și eu pot să spun că fuga mea în Germania, în Ianuarie 1989, ca fiu al fostului Premier I.G. Maurer, cel care l-a înscăunat pe Ceauşescu la putere, a însemnat prăbuşirea Dictatorului, cu atât mai mult cu cât acest lucru s-a și întâmplat în Decembrie a aceluiaș an…!
Total fals…!
Nu ştiu de ce a fugit Pacepa, probabil că fiind agent dublu avea semnale că urma să fie desconspirat (vezi poziţia generalului Eugen Luchian, din ’78 care nu se poate vedea că este clasificată), ceea ce se lăsa cu pneumonie…, glonţul rece și el transpirat…, dar eu am fugit ca să-mi apăr fundul și familia, și copiii…, și neamul…, de acţiunile Securităţii, la indicaţiile tovarăşei Elena Ceausescu. Ştiam cu probe de ce este în stare, și nu aveam niciun chef să fiu victima unei demente toxice.
Ceauşescu urma să moară de boală sau de bătrâneţe, dacă nu era Gorbaciov cu ideile lui de reformă, și dacă nu erau Serviciile străine care să ajute Lovitura de Stat din ’89, evident cu butaforiile autohtone de rigoare.
Eu nu am fost victima unui regim, eu am fost victima unei persoane a acelui regim.., şi a unor Servicii aservite acelei persoane, tot aşa ca și astăzi, cu singura diferenţă că astăzi sunt mai multe persoane, şi nu din Scorniceşti sau Petreşti, ci din Washington, Berlin, Londra sau Ierusalim.
Cert, după fuga mea nu a murit nimeni, dar după fuga lui Pacepa au murit mulţi…!
Bine că am scăpat de o nebunie, ca să dăm de alta…!
El Comandante.
Autor: Jean Maurer
Adauga comentariu