Când ești pe partea baricadei unde se află sclavii, niciunul nu este mai deștept sau mai valoros decât celălalt. Ești sclav și atât…! Orice ierarhie nu este nimic altceva decât o manipulare pentru a sparge aparent statutul de fond al acestora și de a sugera subliminal o anumită libertate legată de vreo performanță sau valoare individuală.
Recompensele le dau în totdeauna stăpânii de sclavi pentru merite deosebite în supunere pentru cei mai zeloși, recompense care au drept scop spargerea unei posibile solidarizări ce s-ar putea forma ca urmare a unui destin mizer comun.
Plastic vorbind, când toți sunt până la gât în rahat, și nu le place, atunci se poate naște o unitate puternică a multora care nu vor să mai stea în el, ceea ce devine periculos. Dar trebuie să fie toți în același rahat. Cu primadone diseminate printre amărâți, care să scoată capul din “deep shit” pentru a ciripi un tril de mulțumire stăpânilor, este mai greu de început o revoluție!
Din pacate oamenii și-au pierdut mândria și stima de sine, și cu o gândire fals pozitivă încercă să găsească și în cea mai mare umilință și mizerie ceva constructiv, ceva pozitiv, ceva care să le redea demnitatea, cum ar fi “bine că eram în rahat că altfel înghețam de frig în bătaia vântului…!”
Sigur, este și ăsta un punct de vedere. Dar totuși cât de umil…!
Mesajul meu de astăzi este evident: dragilor, suntem într-un mare rahat, deci avem toate premisele ca împreună să ne facem vânt și să ieșim din el.
Cu unitate, cu determinare și cu vehemență (foarte important) vom invinge! Poate nu noi vom fi beneficiarii victoriei, dar copiii noștri vor fi cu siguranță, iar asta merită..!
Să nu ne pierdem speranța pentru că și din cea mai teribilă grămadă de căcat pot crește cele mai frumoase și parfumate flori. Se cheamă “shit management”!
El Comandante.
Autor: Jean Maurer
Adauga comentariu