Analize și opinii

Iulian Capsali: ”Vești bune de Crăciun”

Am ascultat luni discursul cercetătorului Costel Vânătoru ținut la Comisia pentru Agricultură din Camera Deputaților. Un adevărat rechizitoriu, în care a vorbit și ca un cercetător recunoscut internațional, cu realizări de excepție, dar și ca preot cu o conștiință eshatologică asupra viitorului neamului românesc în contextul globalismului, când principala problemă va fi hrana și apa (a se vedea rezoluțiile ONU asupra viitorului umanității). Cine are controlul asupra semințelor va avea controlul asupra lumii.



Abia pusă pe picioare de Costel Vânătoru la data de 2 decembrie, Banca de Gene pentru Legumicultură a fost lovită după câteva zile prin demiterea directorului și oprirea achizițiilor. Una dintre stupiditățile prin care și-a justificat acțiunea noul ministru, a fost aceea că banca de semințe de la Suceava ar fi suficientă. Or Costel Vânătoru a arătat că România ar trebui să aibă șase astfel de centre, cea de la Buzău fiind în principalul bazin legumicol al României.

Omul întreba disperat dacă demiterea sa nu este de fapt încercarea de a închide Banca de Gene. Nu își dorea să fie director (deși cred că ideea de a pune un jurist era penibilă) dar avea nevoie de siguranță în demersurile ulterioare și de rezolvarea problemelor cu furnizorii.

Nu știu dacă vă imaginați ce ar însemna plecarea unui cercetător de calibrul părintelui Vânătoru în Vest. Noi profităm de faptul că are o conștiință creștină care nu-i permite să-și pună mintea în slujba altora. În mod cert, ar fi găsit soluții de avarie, dar ar fi fost ca și când în loc de avion supersonic folosești în luptă un biplan.

Slavă Domnului, a primat rațiunea. Costel Vânătoru a fost repus în funcție.

E suficient că o țară cu imens potențial agrar nu are o fabrică serioasă de tractoare. Daea reușise să facă să devenim competitivi pe piața europeană prin refacerea sistemului de irigații distrus după “revoluție” și prin sprijinul dat legumicultorilor (aici am o altă opinie, nu cred în roșiile, vinetele etc. scoase rapid pe piață prin chimizare și semințe “olandeze”, nu îmi doresc legume cartonate “made în Romania”), dar faptul că s-a dorit desființarea Băncii de Gene doar pentru că a fost sprijinită de “ciuma roșie” era o aberație politicianistă.

Cercetarea și cercetătorii NU au culoare politică! De ei depinde însă nu doar prosperitatea țării, dar, în acest caz, chiar supraviețuirea unor specii de semințe de care depinde viețuirea generațiilor ce vin!

Autor: Iulian Capsali

Sursa: Iulian Capsali Facebook

Abonează-te la newsletter