Am fost departe de a fi ușă de biserică în liceu, învățăm doar la ce îmi plăcea sau dacă era un profesor hărăzit – și nu erau mulți.
Referitor la cazul din Pietriceaua, am câteva remarci de făcut:
Profesoara nu are ce căuta la școală. Are un vag retard emoțional și o inadecvare de relaționare cu elevii care o fac incompatibilă cu această meserie. Oriunde, în orice școală, ar fi ciuca bătăii de joc.
Elevii trebuie exmatriculați, nu aș lua alte măsuri legale. Să repete anul. În tot cazul, dacă se întâmpla asta cât eram eu elev, ăia luau bătaie. Totul are o limită și pe vremuri exista o onoare chiar între “băieții răi”.
Asistăm la un eșec al familiei (să nu ne mai ascundem, copiii sunt oglinda celor 7 ani de acasă, dar nu mai există acel “acasă” – familia este pervertită iar divorțurile au devenit regulă, nu excepție; valorile sunt în implozie totală; copiii sunt crescuți de smartphone șamd) și al societății în general, eșec pe care sper să-l pot comenta în zilele următoare.
În aceeași ordine de idei: Ce poate învăța copilul din familia unuia ca Mîndruță, de pildă? Întrucât avem, pe de o parte, o pătrundere osmotică a mahalalei orășenești spre sat, dar avem și mahalaua intelectuală progresistă în marile centrele urbane, care își crește copiii în dispreț față de Biserică și Neam.
Autor: Iulian Capsali
Adauga comentariu