Analize și opinii

Ion Cristoiu: ”Ca s-o salveze pe Codruța Kovesi, Klaus Iohannis a inventat mini conferințele de presă în drumul spre WC”

Începînd din 3 octombrie 2016, cînd s-a deplasat la Universitatea de Vest pentru a vorbi despre funie în casa spînzuratului (aproape întreg discursul despre deschiderea noului an universitar a fost axat pe plagiat, un fel de nucă-n perete, dacă ne gîndim că Universitatea de Vest i-a dat Codruței Kovesi doctoratul cu o teză plagiată), Klaus Iohannis a avut nu mai puțin de 5 momente de ceea ce s-ar putea numi datul cu părerea de la nivel de președinte.

iohannis-kovesi-i3kmuyte89

Într-o zi (5 octombrie 2016) a avut chiar două: La Ateneu, înainte de a intra în sală și după ieșirea din sală. Avînd în vedere că Ateneul are și toaletă, rămîne de mirare că Klaus Iohannis n-a ținut o conferință de presă și înainte și după ce-a tras apa.

Pe vremea altor preşedinţi, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu nu ne-ar fi mirat o astfel de consacrare datului cu părerea.

Printre alte exigențe ale funcției de șef de stat intră și exprimarea unor puncte de vedere în legătură cu subiecte fierbinți ale actualității. Plecînd de la premisa că șeful statului întruchipează la noi reprezentantul unei mari părți a electoratului, e normal ca mulți români să fie interesați nu numai de ce face președintele, dar și de părerea președintelui despre lucruri dezbătute în presă cu prioritate.

Ritmul datului cu părerea în ultimul timp șochează la Klaus Iohannis.
De la instalarea la Cotroceni, în decembrie 2014, Klaus Iohannis nu şi-a exprimat părerea despre evenimente interne şi internaţionale destul de rar, trecînd sub tăcere şi unele evenimente cu o rezonanţă uriaşă în opinia publică.

Începînd însă cu 3 octombrie 2016, ca lovit de o pîntecăraie a vorbelor, Klaus Iohannis iese aproape zilnic în spaţiul public pentru a-şi da cu părerea.
Chiar şi unui observator aţipit nu-i poate scăpa faptul că preşedintele regizează aceste întîlniri cu presa în scopul limpede de a fi întrebat şi de a răspunde doar ce vrea el.
Altfel spus, președintele optează pentru tot felul de manifestări la care e prezentă și presa nu de dragul manifestărilor, ci pentru a a-și da cu părerea despre subiecte anume alese de el.

O trăsătură a democrației noastre de babuini o dă existența postdecembristă a unei prese pro-prezidențiale.
Fiecare președinte a avut ziarele și televiziunile care l-au cîntat de dimineață pînă seară și jurnaliștii care l-au lins în fund cu fotoliu prezidențial cu tot.
Evident, și Klaus Iohannis beneficiază de o presă pro-prezidențială, penibilă ca orice presă care devine cor de Cult al personalității.
Presa pro-prezidențială s-a grăbit să bată toba mare în legătură cu o schimbare în bine în relația dintre președinte și opinia publică sub semnul unui salt în transparență din partea lui Klaus Iohannis.

E însă formula aleasă de Klaus Iohannis pentru a comunica cu opinia publică expresia deplină a transparenței democratice?
Nici vorbă.
Despre formula aleasă de Klaus Iohannis pentru a comunica nu pot spune decît că e o şmecherie searbădă.
Formula cerută de democraţiile moderne e interviul în direct la o televiziune independentă de favorurile pe care le poate face presei un președinte prin Sistemul de forță de care dispune.
Luat de un profesionist, interviul îl obligă pe preşedinte să revină asupra unei afirmaţii, să se explice, să răspundă unor acuzaţii din spaţiul public.

Venit dinadins la Ateneu pentru a fi întrebat de presă despre Scandalul vedetă al momentului, unul dintre cele mai mari din postdecembrism – Codruţa Kovesi – cucuveaua mov, Klaus Iohannis a răspuns astfel întrebării despre măsluirea Raportului Comisiei tehnice a CNE din 27 iulie 2012, caz aflat pe rolul Parchetului general:

Klaus Iohannis: Eu cred că Parchetul General trebuie să rezolve foarte repede această speţă, şi pot să vă spun că în această chestiune am avut o discuţie cu procurorul general, pe care l-am rugat ca, în virtutea atribuţiilor domniei sale, să se ocupe ca această cercetare să se facă cu celeritate.”

Dacă Klaus Iohannis ar fi fost la un interviu, mai mult ca sigur ar fi fost întrebat imediat:
Cînd şi în ce împrejurări a avut loc întîlnirea cu procurorul general?
Ce motiv temeinic din realitate l-a îndemnat să facă asta?
Ce temeiuri constituţionale stau la baza întreprinderii sale?

Tot în această miniconferinţă pe picior, Klaus Iohannis a avut un scurt dialog despre Codruţa Kovesi.

Reporter: Cu doamna Laura Codruţa Kovesi aţi vorbit?

Klaus Iohannis: Am vorbit scurt cu doamna Kovesi, însă nu cred că este ceva special de comunicat aici. Am întrebat-o cum vede acele acuzaţii; mi-a reiterat că domnia sa nu se simte vinovată cu nimic, şi atunci am plecat destul de lămurit din discuţie.

Reporter: Ştia ceva doamna Kovesi despre măsluirea acelui raport?

Klaus Iohannis: Nu am stat să discutăm astfel de detalii. Asta este treaba altora, să lămurească chestiunea.

Reporter: Domnule preşedinte, credeţi că se impune o demisie a doamnei Kovesi, avînd în vedere că acest scandal ia amploare?

Klaus Iohannis: Nu cred că trebuie să vorbim despre o demisie, atîta vreme cît deocamdată, cel puţin, nu există nici un indiciu că ar fi un plagiat acolo. Sigur, în măsura în care lucrurile iau altă turnură, se poate relua discuţia. Dar deocamdată, nu am motive de îngrjiorare.”

Dacă ar fi fost un interviu (desigur luat de profesionişti), asupra lui Klaus Iohannis s-ar fi abătut o mie şi una de întrebări.
Ca, de exemplu:
Cînd şi cum a discutat cu Codruţa Kovesi?
Prin Am vorbit scurt se înțelege că s-au întîlnit în tramvai, ea urcînd și el coborînd?
A convocat-o el la Cotroceni sau s-a cerut ea?
Ce înseamnă Am plecat destul de lămurit?
L-a lămurit acuzata smiorcăindu-se sau are şi alte informaţii?
De unde ştie că nu există nici un indiciu de plagiat?
A citit Raportul măsluit al Comisie tehnice din 2012?
A citit teza de doctorat a Codruţei Kovesi și în calitate de profesor de fizică și-a dat seama de originalitea lucrării în materie de Drept?

Lovit de limbarniţă, Klaus Iohannis a preferat şi preferă întîlnirile aşa-zis întîmplătoare cu presa.
Raportate la interviu sau la conferinţa de presă periodică, aceste miniîntîlniri sînt un truc ieftin:

  1. La ele sînt prezente fătuce de teren, trimise din redacţie cu o întrebare în gură. În rest, întuneric deplin!
  2. Organizate pe picior, aceste întîlniri dau posibilitatea preşedintelui să bată cîmpii sau să nu răspundă la întrebări.
  3. Provocate de Cotroceni, aceste întîlniri sînt alese de Klaus Iohannis, ca un moment de recitare mecanică a unor texte.
  4. Aceste mini întîlniri gen în drum spre WC, ticluite pentru salvarea Codruței Kovesi, riscă să dea o imagine falsă despre marile provocări ale realităţii.

Din seria întîlnirilor de acest gen, s-a schiţat o ţară preocupată doar de Codruţa Kovesi, şi, mai grav, o Preşedinţie absolut indiferentă la viața de fiecare zi a amărîtului de român.

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog

Abonează-te la newsletter