Asistăm în ultimii ani la un fenomen media neobișnuit în anii trecuți. În goana după rating, și implicit după bani, instituțiile media au promovat câteva personaje din mediul teologico-religios, și chiar și intelectual cu puternice convingeri religioase (vezi cazul Puric) ridicându-le la rang de „guru”, de „vedete” media. Producătorii media știu să exploateze sentimentul religios al poporului român.
Așa se face că avem câțiva preoți care sunt plimbați pe toate televiziunile. Li se pregătesc conferințe prin orașele țării. Se pronunță pe toate subiectele, din toate domeniile. Unii sunt și preoți, și profesori universitari, dar și „consilieri generali”, având un ascendent față de preoții obișnuiți, care își îndeplinesc slujba lor decent, într-un anonimat deplin, impus de obligațiile parohiale.
Fenomenul nu se petrece doar în mediul ortodox, ci și în cel neoprotestant. Mai puțin în cel catolic și protestant tradițional. Astfel apar preoții și pastorii „vedetă”. Acolo unde descind ei, se umplu sălile de cult sau sălile publice, în care se țin conferințe religioase. În aparițiile tv, fac rating. Există preoți și pastori care dețin din plin darul vorbirii, al persuasiunii. Și asta este perceput de credincioși ca fiind dovada unui har „suplimentar”, un supra-har adăugat celui deținut de slujitorii comuni.
Mulți renunță la a se mai spovedi la duhovnicul la care au făcut-o ani de zile, deoarece au credința că dacă o fac la un preot „vedetă–media”, beneficiul este maximizat. Ca și când există har și extra-har. În BOR există preoți-teologi care nu pot fi comparați nici în glumă cu părinții Necula sau Visarion. Îi cunosc. Care pot vorbi mult mai competent și aplicat. Și de care puțini au auzit. Nu sunt „vedete”, deoarece n-au fost promovați. Și nici n-au timp de așa ceva. Să bată televiziunile sau țara în lung și lat. Când mai ai timp să le faci pe toate?
Pericolul care derivă de aici este în primul rând al celor implicați. Este greu, este un efort supra-omenesc să reziști la ispita popularității, cu tot ce decurge de aici. În același timp, un alt pericol este ca să trezești în preoții dedicați, care își desfășoară misiunea, cum spuneam, într-un anonimat deplin, a unor sentimente de invidie.
În timp ce ei își dedică 100% din timpul lor pastorației, se uită cum unii au timp și de pastorație, și de catedră, și de bătut țara în lung și lat prin săli de conferință sau studiouri de televiziune. Creându-și aura de super-preoți. Și cine știe, chiar nu știu, doar întreb, să nu fac păcat: s-o lăsa și cu remunerații? Fiindcă preoția este o muncă de 24/24. Nu există timp liber pentru câștiguri part-time, extra-slujbă.
Fenomenul acesta ajunge să semene cu ceea ce se întâmplă în America. Pastori harismatici, care umplu stadioane, săli imense, care predică „evanghelia prosperității”. Dacă ești credincios, dedicat, Dumnezeu te răsplătește. Poți să-i ceri ce vrei și ți se va da. Potrivit credinței tale. Poți ajunge chiar și milionar, dacă ai credință. Cum au ajuns ei. Este un afront la adresa slujitorilor umili – preoți și pastori – care își dedică timpul plenar slujirii credincioșilor.
PS. Unii slujitori, din categoria asta, și-au permis să le recomande credincioșilor vaxinarea cu serul anti-Covid. În numele științei. Or tocmai ei au batjocorit ideea de știință. Fiindcă tocmai știința spune că un vaxin trebuie să treacă prin 3 studii clinice, plus unul post. Adică undeva între 6-10 ani. Ceea ce n-a fost cazul.
Este inadmisibil ca slujitori ai bisericii să îndemne credincioșii să facă asta. Și-au arogat rolul de autorități sanitare. Încălcând exact metodologia științifică consacrată. Biserica nu trebuie nici să interzică, nici să îndemne la vaccinare într-un asemenea context. Ci să lase la altitudinea credinciosului. A propriei conștiințe.
Autor: Angelo Davidescu
Adauga comentariu