Războiul s-ar fi putut termina ieri. Sau acum 10 zile. Sau înainte de a începe.
Dar au existat mult mai multe motivații pentru război decât pentru pace.
Putin și Xi Jingping vor o nouă ordine mondială, pe care să o conducă ei, din postura de tătuci eterni ai imperiilor lor răsăritene.
SUA vor o nouă ordine mondială, pe care să o conducă, desigur, din postura de lider suprem și de dealer de conflicte regionale. Dependența UE de gazul rusesc se înlocuiește cu dependența de gazul lichefiat american, mult mai scump și mult mai nociv pentru ocean.
“Luptătorii” cu plandemia sunt acum niște îngeri, care nu au mâncat usturoi, ci sunt al dracului de preocupați de siguranța noastră. Răspunderea penală și politică pentru crimele, hoțiile și prostia lor falimentară este acum bine și stabil camuflată de război. Ba, unii, pozând în lideri ai vestului care îl pot înfrânge pe Putin, vor să câștige noi mandate. Ca, de exemplu, Macron.
Dictatura digitală, experimentată cu succes în plandemie, este acum și mai “necesară” – acum dușmanul nu mai e “acest virus nenorocit”, ci acest dictator nenorocit (cu care, apropo, vestul “democratic” a făcut afaceri profitabile timp de 22 de ani). Nu mai vorbim acum de inamici invizibili, ci de vrăjmași palpabil, buni de analizat psihiatric la tv.
Industria militară, trecută cumva în umbră de ascensiunea fuhrerii digitali și a industriașilor “sănătății” (care, de fapt, ne prezumă pe toți bolnavi și, deci, captivi ai lor), revine în forță. Pe cai mai bengoși decât cei utilizați în războiul din Iraq și Afganistan. Fondurile de pensii, gigafondurile și speculanții de pe Wall Street vor face și mai mulți bani din suferință și din moarte.
Peste toți – hegemonia serviciilor și a societăților secrete, despre care vorbesc toate teoriile conspirației.
La final, la pământ, neputând să mai înțeleagă nimic, sunt națiunile mici și oamenii obișnuiți, care mor, suferă, sărăcesc, sunt înfometați și se radicalizează, afundu-se tot mai mult în întunericul iraționalității și al fricii.
Români, unguri, polonezi, cehi, ucraineni, sârbi – suntem cei niciodată întrebați dacă vor să moară în, să se separe pentru sau să îndure războiul altora, războiul păpușarilor.
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu