Analize și opinii

Gheorghe Piperea: „Narațiunea pandemică, o farsă compusă din țesături multi-stratificate realizate din snoave „științifice” și plăsmuiri”

Narațiunea pandemică, o farsă compusă din țesături multi-stratificate realizate din snoave „științifice” și plăsmuiri de demenți mesianici plini de bani, stă să cadă cu zgomot mare, iar vinovații, în disperarea lor de a scăpa de furia înșelaților și a păgubiților, încearcă să spele putina.
Putin, sesizând că poa’ să mai stoarcă oareșce profit de pe urma fricii endemice a „vesticilor” de ursul rusesc, agită trupe la granița cu Ucraina – iar marile bărbate de stat euro-atlantice au găsit camuflajul perfect pentru implozia (controlată) a pandemiei. De aceea, războiul cu amarnicii ruși este azi frica la modă, dar mai ales cerneala de sepie în spatele căreia criminalii și prădătorii din pandemie să se poată retrage în umbră, la adăpost de furia populară.
Ca să înțelegem împreună că este vorba de o nouă farsă manipulatoare, să analizăm un pic situația curentă a Rusiei.
Cel puțin la nivelul omului de rând, Rusia este o țară în faliment economic profund. În luna august 2018 am comentat pe această pagină un editorial din Financial Times despre situația terifiantă a rușilor de rând, împrumutați la bănci cu dobânzi care depășeau 25% pe an. Conform britanicilor, mai mult de 75% dintre debitorii ruși la bănci erau în stare de supra-îndatorare sau de ruină și, deci, de țintă facilă a colectorilor de creanțe și de victime potențiale ale evacuării din locuințele familiale. Peste ruși, ca și peste noi toți (noi, acei europeni „civilizați” care au conceput apartheidul sanitar pe criteriul suspiciunii de boală), a trecut o „pandemie” de doi ani, care nu a avut cum să îmbunătățească situația oamenilor*. Dimpotrivă, a agravat-o. Cred că rușii, exceptând câțiva exaltați, au probleme mai mari decât aceea de a sări în ajutorul criminalilor pandemici cu un război. Pe de altă parte, economia Rusiei este la pământ. Nu poate susține un război nici măcar în Kazahstan, cu atât mai puțin la granița cu Ucraina. Războiul costă, iar bugetul militar rus este de cel puțin zece ori mai mic decât cel al SUA. Ca să nu mai vorbim că, spre deosebire de SUA, care pot printa dolari în mod discreționar (la infinit dacă trebuie), deci care au resurse economice nelimitate pentru a purta războaie și pe lună**, Rusia nu își poate permite extravaganța unui război perpetuu și ubicuu.
Ați putea spune că Rusia este, de fapt, extrem de bogată, pentru că deține resurse strategice, cum ar fi petrolul, gazele și cerealele. Oare? Ce ar mai conta aceste resurse în cazul unui război, când Rusia ar fi supusă embargoului? Ce valoare pot avea niște resurse neutilizate? Ce contează că România are gaze cât pentru toată Europa Centrală și de Est, inclusiv Austria, când acestea resurse sunt fie ne-exploatate, fie exportate aiurea? Oricum, un război contemporan nu se mai ține după canoanele celui de-al doilea război mondial, ci după regulile SUA, patentate în războaiele false din Irak și Afganistan.
S-ar putea spune, de asemenea, că Rusia deține arme de nimicire în masă, cu suficientă forță de intimidare. Dar astfel de arme nu se utilizează efectiv, ci doar se afișează, pentru descurajare. De ce? Pentru simplul fapt că pot determina nimicirea unor populații, inclusiv propria populație a utilizatorului armei de nimicire în masă. Nu uitați ce a spus Oppenheimer la momentul exploziei primei bombe nucleare, cu un citat din Bagavad Gita – „și acum am devenit Moartea, distrugătorul lumilor”.
Cred că, mai degrabă, ar fi cazul să fim mai atenți la armele biologice, care pot antrena nimiciri selective ale unor populații indezirabile, și care se fabrică, printre altele, cu bani publici americani, francezi, britanici, chinezi sau europeni, pe care îi încasează „oamenii de știință” care își patentează obsesiv „invențiile”, precum și companiile farma.
*la nivelul lui 2018, europenii “vestici” erau, în proporție de 20%, la limita sărăciei și a excluziunii sociale
**peste 70% din tranzacțiile internaționale se derulează în dolari, deci SUA poate face ce vrea, când vrea pe plan de politici monetare și „relaxări cantitative”

Despre autor

editor

comentarii

Adauga un comentariu

  • …as ride de n-ar fi trist… exact ce spuneam la alt articol… anal_istii apar ca gindacii si nu pier niciodata… cit despre ”ideile” vinturate ce sa mai spun… si cind vad cita lume il urmareste pe asta… mai rar o asemenea ”intelegere” a realitatii, mai rar o asemenea profunzime…

  • Auzi, maitre, n-ar fi mai bine sa bagi matale de seama ca la romanica cetatenul care ar fi numit prin alte parti mai civilizate “suspect luat in custodie” este prezentat pe toate posturile TV drept “criminalul” care a fost arestat? Ca, banuiesc, pe la doctoratul ala facut in co-tutela (ala pe care il trecusi de doua ori in CV) ai aflat cum devine cu prezumtia de nevinovatie. Daca avocateii nu zic nimic, sa asteptam sa zica procurorii, aia care “stabilesc” si scriu despre “autori”? Ca voi sunteti ocupati cu stiinta pandemica si politica externa.