Analize și opinii

Gheorghe Piperea: „În România nu mai e pandemie”

Afirmații factuale : România are un stoc de cca 5,5 mil doze de vaccin cu care nu mai are ce face*, exceptând varianta de a le dona sau vinde înainte de expirare. De altfel, România a vândut deja un milion de doze Danemarcei**. Reamintesc că unele vaccinuri trebuie păstrate la -80 de grade, ceea ce reprezintă un efort logistic deosebit, un cost inutil de antrenat în continuare.
Premierul României afirmă că “ținta era să eliminăm pandemia și ținta a fost atinsă”.
Așadar:
– în România nu mai e pandemie; într-adevăr, de trei zile, Bucureștiul, o aglomerare urbană de cca 4,5 mil de oameni, nu mai raportează nicio infectare, iar ieri, pe întreaga țară, a fost raportat un singur deces; de vreme ce este așa, de ce se mai menține starea de alertă? Poate pentru că se fură mai cu spor? Poate pentru că încă se mai pot face afaceri ilegitime, în conflict de interese, grevate de corupție, cu bani publici despre destinația cărora nici Curtea de Conturi nu are habar, totul în cadrul “luptei” eroice cu p(l)andemia?
– în România, că așa zice Cîțu, este suficient un procent de vaccinare de 22%; ținta eliminării pandemiei a fost atinsă – bine de știut pentru viitoarele p(l)andemii; pe de altă parte, dacă vijelioasa politică de sănătate publică românească, axată exclusiv pe panaceul injectabil, a fost atât de eficientă, de ce continuă campania de convingere a lumii să se înțepe, prin propagandă, publicitate ilegală, bullying la locul de muncă, discriminare indirectă sau pe față? De ce aleargă toate “autoritățile” noastre în jos, pe panta fatală, către totalitarism sanitar? De ce vrea Cîțu să conducă țara prin ordonanțe de urgență și hotărâri interminabile de prelungire a stării de alertă, ocolind și Parlamentul, și CCR, și instanțele, și Avocatul Poporului?
*duminică au fost efectuate cca 6 mii de înțepări
**chiar dacă la vânzare s-a aplicat un discount de la prețul inițial (17 euro/doză), tot e un profit drăguț aici, căci România a primit “gratuit” dozele de la UE, pre(a)-cumpărătorul inițial, de unde întrebările retorice (i) se cuvin acești bani, de fapt, UE? (ii) se cuvine ca statul să își aplice un impozit pe profit sau e suficient comisionul de intermediere, încasat de cine trebuie?

Abonează-te la newsletter