Analize și opinii

Gheorghe Piperea: “Contractele de asigurări și plățile obligatorii prin lege au ajuns inutilități care fac ideea de plasă de siguranță socială o glumă proastă”

Pentru despăgubiri cuvenite victimelor atacului din 11 septembrie 2001, SUA au constituit un fond special, din bani publici. Dacă ar fi lăsat asta în sarcina companiilor de asigurări (așa cum ar fi fost legal și moral și conform cu polițele de asigurări masiv achiziționate de americani dintotdeauna), statul american s-ar fi trezit cu falimente în asigurări și nu a dorit asta. Pentru că victimele erau multe și banii limitați, SUA au pus un fel de preț al fiecărei victime – viața, integritatea corporală și suferința au fost prețăluite. Pe ce criteriu? Unul cât se poate de “moral”: valoarea ipotecii pe casă. O victimă cu o ipotecă de un milion a primit mai mult decât una cu o ipotecă de o sută de mii, care a primit mai mult decât una fără ipotecă. Nu este o invenție sau teorie a conspirației – este subiectul șocant al unui film de pe Netflix. Se numește Worth.
În 2008, SUA au salvat cu bani publici băncile infractoare care au cauzat criza financiară consecutivă falimentului Lehman Brothers. După SUA s-au luat toate țările “civilizate”. S-a considerat că acele bănci sunt prea importante ca să fie lăsate să falimenteze. Cei păgubiți nu au fost despăgubiți niciodată. În schimb, ipotecile celor care nu au mai putut plăti s-au redus ca valoare chiar și cu 70% și au fost vândute pe nimic, mai mult de 8 milioane de trăitori ai “visului american” fiind aruncați în stradă ca niște câini de maidan.
În plandemie, pentru despăgubirile cauzate de efectele adverse ale vakseenului, SUA, UE și alte țări “civilizate” au decis să nu lase de izbeliște producătorii de medicamente și asigurătorii de viață și de sănătate și să creeze fonduri publice de despăgubire a victimelor. Banii sunt limitați (că doar nu s-or lua de la gura liderilor/oligarhilor ruși și a lorzilor războiului occidentului colectiv) iar victimele multe, deci vor fi prețuri maximale ale victimelor și în acest caz.
În România deja se vorbește de insuficiența banilor necesari despăgubirii asiguraților în caz de cutremur. Săracele, companiile de asigurări care activează și fac hiperprofituri și megafalimente în România gâfâie după cele câteva zeci de mii de cereri de despăgubiri depuse ca urmare a cutremurului de 5,6 grade din Gorj. Imaginați-vă cum ar sta lucrurile la un cutremur de 7 grade. Foarte probabil, se va crea și în acest caz un fond special din bani publici, ca să nu moară, sireacele, companiile de asigurări.
Iată unde a ajuns societatea câinoasă și cinică de azi: să pună preț pe viața, integritatea și suferința omului. Oamenii au ajuns capabili să ceară uciderea prin lăsarea fără ajutor/îngrijire medicală a concetățenilor care au refuzat să se supună unui demențial experiment medical și genetic la scară globală. Iar contractele de asigurări și plățile obligatorii prin lege au ajuns inutilități care fac ideea de plasă de siguranță socială o glumă proastă. Deși plătește deopotrivă polițe, taxe, impozite și contribuții, omul “modern” este mai expus distrugerii decât era omul medieval. Măcar acela plătea doar o zeciuială și un fumărit – de siguranța și doftiriceala sa și a familiei sale se ocupa singur ori se lăsa în voia Domnului.