Cancelarul german Merkel și ministrul său de finanțe, Schulz, sunt anchetați de Parlamentul federal german în legătură cu falimentul companiei Wirecard, cauzat de o fraudă financiară de 1,9 miliarde de euro. De observat că, în plină derulare a acestei fraude, Merkel făcea lobby pe lângă autoritățile din China, prezentând Wirecard ca pe un mare gheșeft tehnologic nemțesc, adică onest și de calitate (chestii care nu prea mai există în Nemția încă de pe vremea lui Helmuth Kohl, el însuși implicat în sponsorizări și donații politice ilegale). Cu asemenea lobby, Wirecard ajunsese, în 2019, la o valoare de piață de 28 de miliarde euro. Ceea ce, de altfel, a dus la implicații și ramificații pernicioase în întregul sistem bancar european, nu doar în Germania.
Reuters reamintește 2 lucruri esențiale în legătură cu afacerea penalo – falimentară Wirecard: (i) că sistemul „revoluționar” de plăți electronice operat de Wirecard a început în domeniul jocurilor de noroc și al filmelor porno; (ii) că avertizorii de integritate și ziariștii de la Financial Times care au atras atenția încă din 2019 asupra toxicității Wirecard au fost persecutați, șantajați sau intimidați de sistemul politic german, ghidonat cu mână forte de Merkel.
Aparent fără legătură, reamintesc că și ministrul german al sănătății este anchetat (doar politic și jurnalistic, deocamdată) pentru conflicte de interese, întrucât s-a dovedit că soțul său făcea afaceri cu dispozitive sanitare, inclusiv cu sfintele măști.
Care este elementul comun?
Korupzion, naturlich.
Înainte de 2000, chiar și un zvon relativ la asemenea fapte ar fi dus la demisia automată și, apoi, la anchetarea politicianului în cauză. Că așa era nemțește.
Azi, însă, cu sau fără acoperirea plandemiei, politicienii germani nu mai pleacă imediat din funcțiile publice. Dimpotrivă, se dedau la acte de șantaj, intimidare și persecuții pentru a continua să infecteze economia și societatea cu practicile lor politice și comerciale incorecte.
Politicienii germani nu uită, desigur, să atragă mereu atenția și să sufle în goarna propagandistică a mass-media main stream că politicienii din țările pricăjite ale UE, par egzamplu, România, sunt a priori suspecți de korupzion (exceptând cazurile vătafilor și iobagilor lor), ceea ce face ca acest verdict colectiv să iradieze către mulțimea cetățenilor acestor țări. Suntem, toți, „tăguiți” cu această ștampilă, așa cum suntem toți suspectați de spălare de bani, afaceri cu rușii sau cu chinezii, negaționism, incorectutudine politică etc., chit că cei mai mulți dintre noi nu îndrăznim să ne gândim măcar la astfel de lucruri. Ne plătim taxele și impozitele la timp, ne facem treaba chiar impotriva așteptărilor prostocrației, ba chiar respectăm regulile ilegale impuse de impostorii de la putere. Cu toate acestea suntem suspecți, toți. Că așa se întâmplă când escrocii se ascund sub o mare de umbrele, după ce au strigat „hoții, prindeți hoții”, distrăgând atenția tuturor.
Autor: Gheorghe Piperea
“korupzion” nu exista in lb. germana. Korruption, da!