Nu este deloc clar de unde vor fi procurați banii necesari indexării pensiilor aflate în plată cu procentul de 13,8% care intră în vigoare din 1 ianuarie 2024 și, mai ales, cei necesari creșterii cu alte 40% a acestor pensii, promisă de guvern pentru data de 1 septembrie 2024.
Efortul necesar este de 30 de miliarde de lei suplimentari (estimare Banca Mondială) sau, după caz, de 55 de miliarde de lei (estimare Ministerul Muncii).
Bugetul asigurărilor de pensii pe anul 2022 a fost pe deficit – 12 miliarde de lei în minus.
Anul acesta deficitul a fost mult mai mare – nu există date publice în acest moment, dar e cert că deficitul a crescut, că de scăzut nu avea cum …
Altă îngrijorare – din 1 ianuarie 2024, contribuția obligatorie la Pilonul I va scădea cu 4 miliarde de lei – acești bani merg la Pilonul II …
Cel mai grav este că, din 2025, încep să se pensioneze cei din generația anilor 1966 – 1973, adică generația mea, adică populația rezultată din boom – ul demografic al perioadei de început a ceaușismului.
E vorba, din câte îmi pot da seama, de peste 1,8 milioane de persoane care vor deveni pensionari între 2025-2032. Ca să li se poată plăti pensii decente acestor oameni este nevoie de un minim de 1 milion de noi locuri de muncă.
Evident, nu avem așa ceva, căci nu există politici pentru așa ceva.
Există doar toleranță și complicitate la optimizare fiscală din partea statului și a birocrației inutil plătită. Reamintesc că, în România, peste 2,3 milioane de oameni lucrează, pe hârtie, pe salariul minim pe economie, restul căștigurilor nete nefiind fiscalizate, deci nefiind aducătoare de bani la bugetul asigurărilor sociale.
Am auzit pe la tv reprezentanți ai puterii care spun că aceste creșteri de pensii (două în decurs de un an – haleluiah …) sunt sustenabile pentru că va crește consumul, deci încasarea la buget din tva și accize și va crește încasarea de fonduri de la UE, din PNRR și alte povești.
Pensiile nu se achită din tva și accize, ci din contribuții. Altfel, ar fi deturnare de fonduri. Pensiile pot fi finanțate temporar prin alocări de echilibrare efectuate din bugetul de stat, care de aprobă prin bugetele anuale, dar asta nu e o soluție, pentru că oricum bugetul de stat are deficite (găuri … ) și mai mari, fiind finanțat cu împrumuturi extrem de scumpe de la bănci.
Pensiile nu se achită nici din banii de la UE. Sumele primite cu țârâita (și ultra-condiționat) de la UE nu sunt pentru pensii, ci pentru alte destinații. Utilizarea lor pentru pensii ar fi o înșelare a încrederii UE și ar determina consecințe financiare grave (returnare, infringement, blam politic și judiciar etc.).
Pensiile nu se achită nici din creșterea economică, mai ales pentru că, în România de azi, creșterea economică este mincinoasă și pernicioasă. Pe de o parte, job-urile create în ultimii ani s-au ocupat doar în proporție de două treimi de români, restul fiind ocupate de imigranți, care își trimit banii acasă (așa cum este și firesc, de altfel). Pe de altă parte, plusvaloarea creată aici a fost exportată fără impozite, taxe și contribuții de multinaționale în țările lor de baștină sau offshore, prin optimizare fiscală tolerată sau comisă cu complicitatea birocraților inutil și nociv plătiți.
Este evident că altele sunt soluțiile potrivite marilor probleme ale sistemelor de pensii. Poate voi reveni cândva cu astfel de soluții…
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu