Fiat justitia, pereat mundus- acest principiu inept, care îşi face apariţia undeva prin secolul XVI, ca motto al unui împărat mediocru al Imperiului Romano-German, ajunge, prin Kant, un principiu acceptabil în filosofia morală şi politică occidentală, cu consecinţe până în zilele noastre.
Ideea este simplă: justiţia, în sensul de dreptate, trebuie să se facă indiferent de ce consecinţe teribile ar presupune aceasta. Numai că nu trebuie să fii filosof ca să îţi dai seama de inepţia unei astfel de sentinţe.
Dreptatea-justiţia mea se poate să nu aibă nimic în comun cu ce înţelege prin „dreptate” adversarul meu. Iar acest lucru este cu atât mai evident când vorbim de „dreptatea” unor popoare, state, civilizaţii, religii.
Pentru naţionaliştii români este drept ca Transilvania să fie parte a României, pentru că e locuită în proporţie covârşitoare de români. Pentru naţionaliştii maghiari, aceeaşi Transilvanie este drept să fie parte a Ungariei, pentru că istoria Ungariei de la începuturile sale, la anul 800, până la 1918 nu poate fi imaginată fără Transilvania.
Acelaşi lucru este valabil şi cu Kossovo , locuit majoritar de albanezi, dar parte istorică semnificativă a istoriei Serbiei, etc.
Care ar fi dreptatea?
Pentru creştini, drept moral este ca un bărbat şi o femeie să fie împreună, căsătoriţi. Pentru musulmani, este drept moral ca un bărbat să poată avea între una şi patru femei. <
De altfel noi, creştinii, ştim din Biblie că şi Dumnezeu a aplicat principiul: fiat iustitia, pereat mundus- potopul „lui Noe”, dar şi că a regretat acest gest.
Justiţia trebuie să fie în aşa fel încât să nu piară lumea, tocmai ca să nu piară lumea.
Scopul justiţiei, scopul ideii de lege nu este obţinerea „dreptăţii” (concept, repet, interpretabil) ci obţinerea păcii sociale, armoniei din societate.
Legile nu se dau prin vreo instanţă divină, ci prin negocierea- care ar trebui să fie cât mai serioasă- dintre stat şi societatea civilă (aia reală, nu ong-urile) şi în negocierile din Parlament, care ar trebui să fie reprezentativ proporţional pentru toată ţara.
Legile se modifică dacă ele afectează pacea şi prosperitatea socială.
La fel, legile nu pot să nu discrimineze pe toţi. Ele însă trebuie să discrimineze cel mai mic grup de cetăţeni cu putinţă, nu o majoritate pentru mofturile unei minorităţi.
Ah! De am reuşi să ieşim toţi din blestemăţia asta de mentalitate iluministă care crede, sau ne induce ideea, că există principii universale, aplicabile pe acest pământ, un soi de calapod universal după care ar trebui să ne croim (sau să ne modificăm) toţi.
în fapt, idealul ar trebui acela de a ajunge la un armistiţiu al tuturor, până la sfârşitul lumii, când – sper eu, creştin- vom avea parte nu atât de dreptate, cât de mila lui Dumnezeu.
Autor: Bogdan Duca
Sursa: Bogdan Duca
Ne nastem apa si murim pamant, tarana din care isi trag seva radacinile plantelor, copacilor, ciulinii deopotriva, firul ierbii, radacinile unui neam chemat sa aleaga Graul de Neghina. “Nimeni nu este mai presus de LEGE” si, in fata LEGII, cu totii suntem egali! Ei, care anume LEGE?!, pornind de la prezumtia ca suntem plamaditi dupa chipul si asemanarea creatorului, lumina din lumina, energie pura 99,99%, luand in calcul, desigur si nelipsita, imaculata, eterna prezumtie de nevinovatie.
Citez:
“Scopul justiţiei, scopul ideii de lege nu este obţinerea „dreptăţii” (concept, repet, interpretabil) ci obţinerea păcii sociale, armoniei din societate.”
Nu il mai citeam pd autor datorita felului mecanicist – sa nu spun, masinist – de folosire a conceptelor si cuvintelor cu aparenta academica.
De fapt, ne-parasind limitele unui “zoon politikon” nu discerne intre “lege” si “fara-de-lege”.
Comparatia casatoriei la crestin si la musulman este o batjocura:
– la crestini (adica doar la ortodocsi, ca nu toti ce-si spun asa chiar sint… “ai lui Hristos”, papistasii si sectantii) prin cununie (religioasa, nu formalitatea de la Primarie…) se intelege unire sufleteasca si nasterea unei fiinte noi, personale numita familie.
– la ceilalti este unire animalica, desfranare si poate fi intre mai multi sau mai putini, de acelasi sex ori ba…
Nici nu coteaza findca ei traiesc in fara-de-lege careia ii spun Lege, a lor, a oamenilor, chiar daca este impotriva poruncii lui Dumnezeu.
Aplecarea asta filozofica spre amestecarea “a tot si a toate” intr0-un ghiveci cu dierse parti colorate prin el nu are nimic cu dicernamantul ci cu selectia, sortarea marfurilor.
Dumnezeu nu “regreta”; insa, poate sa nu se bucure pentru tampeniile si rautatile pe care omul le face si gandeste si care-i aduc suferinta – si le produce ca urmare a ne-ascultarii, in libertatea care o are…
@gina:
“… suntem plamaditi dupa chipul si asemanarea creatorului, ” – asta, DA.
“… lumina din lumina, energie pura 99,99%, luand in calcul, desigur si nelipsita, imaculata, eterna prezumtie de nevinovatie.” – asta, NU.
Erezii preluate de la paganismul antic, de la scolastici – eretici si ei … ca oricare ezoterist care consdera imaginatia si viclenia draceasca drept “profunzime” spirituala, “iluminare”… probleme nervoase ale celor ce ratacesc sufleteste.
Heiii, sufletul este lumina, nascut din lumina si-n lumina se intoarce (demonstrat stiintific-fotoni,atomi-energie pura divina, care se transforma-n univers asigurand contextul infinit al Creatie pe fondul careia stiinta se armonizeaza cu spiritualitatea in aceeasi frecventa vibrationala inalta, acelasi gand bun, de pace, iubire divina intocmai cum se regasesete in invatatura sacra (ca sa n-o mai dam in erezii si alte taramuri): “…Aceasta este porunca mea, sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste ca aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai. Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc. De acum nu va mai zic slugi (apropos de “sluga”), ca sluga nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute…”, Evanghelia de la Ioan 15,7-16, cu mentiunea ca ma retrag de la polemici pe teme de viclenii, profunzimi, iluminari, percepute de fiecare fiinta minunata in mod unic.
“Toata stiinta nu-i decat rafinarea gandirii de zi cu zi. Toate religiile, artele sau stiintele sunt rodul aceluiasi copac ( nedefrisat, si ilegal pe deasupra) a carei unica aspiratie e sa faca viata omului mai demna (in op. pers. sa nu rataceasca sufleteste,in depresie, confuzie, psihopatii div. pe fondul multiplei personalitati etc); adica sa permita ca individul sa se ridice peste simpla existenta fizica si sa fie liber (nu libertin, desigur)…”, de la prietenul nostru Einstein si parerea mea insotita de tot respectul, cu toata dragostea-vb ceea si cu multumiri pe deasupra!
“sufletul este lumina… demonstrat stiintific-fotoni,atomi-energie pura divina…”
Sufletul este TAINA, adica nu se poate “descoperi” cu minte omului si stiinta nu a descoperit nimic fiindca nu are forma, domensiune, greutate, etc. pentru a fi detectabil si masurabil… STIINTIFIC.
Energia “pura, divina” – daca nu e spiritul invocat de ezoteristi, demonic este ceea ce omul nu vede – energia ne-creata. Omul este creat si toata Creatia este pieritoare, nu poate cunoaste ne-creatul; nimeni nu L-a vazut pe Dumnezeu.
Singura stiinta care se ocupa de cunoasterea Sa este Teologia. Celelalte sint aproximari materialiste sau fraude mentale = pseudo-stiinte.
———————
“Toate religiile, artele sau stiintele sunt rodul aceluiasi copac ( nedefrisat, si ilegal pe deasupra) a carei unica aspiratie e sa faca viata omului mai demna …”
Raul est absenta binelui iar ereziile sint opozitia la sfintenie – nu sint “roade” ale aceluiasi… chiar daca “stie” si “ingaduie”.
Copacul nu are aspiratii… asta pare poezie dar in exprimarea publica este erezie – firea plantelor este sub aceea a nimalelor care – la randul ei – este sub firea omului care este persoana, cum persoana este Dumnezeu (treimica) si ingerii, inclusiv cei cazuti.
Omul are suflet care are una constiinta si ratiune…
Nici animalele, nici plantele nu au asa ceva fiindca nu au suflet ci “suflare de viata”, animare.
——————
Intre ratiune si poezie nu este semn de egalitate…
Fantezia este putina logica si multa iluzie, sa nu ii spun minciuna, falsitate.
Cu timpul, unii incep sa descopere Adevarul, putin cate putin.
“…Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, NASCUT iar nu FACUT, Cel de o FIINTA cu TATAL prin Care toate s-au facut…”-TAINA, CREZUL…