Analize și opinii

Dorin Tudoran: I se va potrivi acestei American story vorba românească „Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor”?

Tranca fleanca, mere acre.
Așa caracteriza bunica mea Alexandra trăncăneala lipsită de orice noimă. Oare de ce de fiecare dată când îmi fac curaj să-l ascult pe Joe Biden îmi amintesc de bunica mea?
Una din numeroasele, lungile, deseori aberantele sale luări de cuvânt în Congres l-a determinat pe tânărul senator Barack Obama să trimită unui membru din echipa sa mesajul: “Shoot. Me. Now.”
De când se știe, Biden a dorit să ajungă președinte al Statelor Unite, deși nimic nu l-a calificat vreodată pentru așa ceva. În 1987 era obligat să se retragă din cursă pentru furt – plagiase discursul unui laburist britanic.
Presa avea să descopere că se ocupase cu furtul intelectual și în timpul studiilor. Recent, un colegiu ale cărui cursuri declarase că le-ar fi urmat, se vedea nevoit să anunțe că nu-l avusese ca student.
În urmă cu niște ani, mai mulți adversari ideologici ai lui Victor Ponta s-au hotărât să-l “sesizeze” pe vicepreședintele american Biden în legătură cu plagiatul săvârșit de premierul român.
Scriam atunci: “Să te duci la vicepreședintele american Joe Biden ca să-l pârăști pe Victor Ponta că a plagiat este ca și cum te-ai duce la Karl Marx să-l pârăști pe Ion Iliescu că citește Capitalul.”
Decupez din lunga listă a minciunilor lui Biden: s-ar fi tras asupra lui, pe când era în Irak; ar fi fost arestat, când a încercat să-l viziteze pe Nelson Mandela; ar fi fost activ în mișcarea pentru drepturi civile; i-ar fi spus lui Slobodan Milosevici că e un criminal de război; n-ar fi știut despre activitățile fiului său Hunter în Ucraina și China. N-o fi știut nici că Hunter pusese de-o colaborare cu borfașul Puiu Popoviciu.
Cuplul Joe Biden – Kamala Harris a fost declarat de “Time Magazine” drept “Person of the Year” pe anul 2020. Cum și Harris a fost prinsă ba mințind, ba la furat – “Fweedom”, un posibil, “dubios” plagiat din Martin Luther King! – alegerea este potrivită.
Alături de Marele Creuzet (the melting pot), unul din idealurile americane a fost meritocrația. Marele Creuzet dă, ciclic, semne de nervozitate, iar meritocrația a involuat în forme dintre cele mai curioase.
Kamala Harris este un produs al meritocrației de budoar. La 29 de ani, devenea amanta lui Willie Brown (60 de ani), puternicul primar al orașului San Francisco. Potrivit lui Brown, el i-a pus pe tavă partenerei sale primele două joburi.
Suspectat de corupție, Brown s-a aflat în colimatorul FBI-ului. Harris a acordat protecție unor subalterni care obținuseră mărturisiri prin metode ilegale.
În ciuda sprijinului de toate felurile de care s-a bucurat în 2020, candidatura Kamalei Harris la nominalizarea democrată a fost un eșec lamentabil. Lipsită de mesaj și tracțiune politică, Harris s-a retras repede din cursă.
Singura performanță a fost aceea de a-l fi atacat extrem de dur pe candidatul Joe Biden, acuzându-l, deloc voalat, dacă nu de rasism, cel puțin de insensibilitate față de problemele rasiale.
E greu de crezut că după un asemenea atac la baionetă, care ar fi putut să pună capăt șanselor lui Joe Biden de a câștiga nominalizarea, Uncle Joe s-ar fi gândit să facă tandem electoral tocmai cu Harris.
Dar s-a gândit altcineva – Barack Obama. Fostul boss al lui Biden nu și-a declarat sprijinul pentru Joe, până ce acesta nu a anunțat public că Harris este aleasa. Biden – o marionetă căreia Harris i-a fost băgată pe gât.
După oficializarea tandemului Biden – Harris, toate informațiile neplăcute despre Harris au fost cenzurate. Nu a scăpat nici pagina de Wikipedia, rescrisă în întregime și din care a dispărut tot ce nu era flatant. Adică, multe.
Istoric, poziția de vicepreședinte al Statelor Unite este una oarecum decorativă, aproape eviscerată de reală putere. Pentru următorii patru ani, paradigma se schimbă: #1 va fi #2 și #2 va fi #1. Iar Barack va fi numai zâmbet.
Cel puțin încă patru ani de obamism, unul cu mult mai infestat de extremismele stângii decât ceilalți opt. I se va potrivi acestei American story vorba românească “Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor”?
We shall see, coane Fănică.
Autor: Dorin Tudoran
Sursa: facebook Alexandru Petria

Despre autor

editor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu