Dan Stoica: “Dragi stăpânitori, dragi iubitori de stăpâni și stăpâne…”

Dragi stăpânitori,
dragi iubitori de stăpâni și stăpâne, de pus talpa în beregata dușmanului, dragi slujitori din vocație ai mai sus adresanților,
Am o propunere:
Hai să ne despărțim!
Hai să facem pace prin ignorare reciprocă.
Luați-l voi pe Zelinski să vă spună glume, luați-o și pe Ursula și pe Anelene, pe Maia și pe Olena, pe Victoria, pe Giorgia și pe cine mai vreți voi să fie de unde, să nu duceți lipsă și nici lipsuri. Puteți (că dispuneți, nu-i de colo), să vă luați și un meditator de fizică care în curând va rămâne șomer. Desfătați-vă cu adevăruri eterne spuse de Boris și Emanuel și nu ne mai băgați pe noi, ăștia neimportanți, ignoranți de știință vândută și cumpărată pe sub mână, încăpțânați și în urmă rămași, insuficient injectați și oribil de nevaccinați.
Luați-vă palatele, podobale, aromele și pomezile cele mai de lux, actorii cei mai de hollywood, și cântăreții cei mai superboale, cumpărați-vă ființele care sunt spre vânzare, câinii cei mai de rasă, pisicile cele mai rare, iubitele cele mai superioare (sic).
Lăsați-ne nouă, bieților oameni născuți din femeie, nouă vechilor ființe crescute de părinți și bunici, lăsați-ne ce mai rămăne după ce voi ați luat tot ce vi se pare că vreți, meritați și vă e pe placul lăcomiei voastre.
Lăsați-ne un pic de aer curat, puțină pânză de cămășa și iarbă pe care să punem tălpile în zori, un pic de pajiște să strângem de pe ea roua cu care să ne limpezim ochii, un clipocit și doi stropi cu apă din râul care curge fără să ceară voia de la voi spre mare să ne topim setea, un pic din pâinea făcute din boabele de grâu care au toate în ele chipul Mântuitorilor sculpat dinlăuntru să ne adormim foamea. Lăsați de la voi și noi lăsăm de la noi.
Lăsați-ne să vă iertăm, să ne fie milă de voi, să bocim un pic deși dacă e să o luăm pe aia dreapta, iubirea cu de-a sila nu-i iubire.
Lăsați-ne să trudim și să ne odihnim, să vorbim între noi și să visăm visele cu oameni frumoși care se nasc și pier întru Iluminare.
Nu vă mai luați de Dumenzeu, că nici noi nu ne luăm de predicile voastre despre lipsa Lui.
Sincer, hai să facem pace (știu că nu vă place, voi care duceți cu avânt războie cu sângele altora, de preferință cu al nostru că suntem atât de ieftini) nu de alta, dar noi ne-am născut din lupte, din osteneli și suferință, din dureri și nu în ultimul rând din izbânzi, ceea ce voi, care aveți oricum de toate, nu aveți de unde să știți.
Doamne ajută și aștept să vă hotărâți.
Autor: Dan Stoica