Analize și opinii

Dan MV Chitic: La ce bun?

De ani buni încoace îmi consum viața încercând să evit inevitabilul, să opresc ce e de neoprit. Ce bou…
Ore, zile… ani am țipat împotriva abuzului și a implicării serviciilor în justiție, zeci de ore am argumentat prin media și am scris sute de pagini încercând să combat Sistemul în instanțe. Azi Abuzul și Securismul au devenit lege. Unde mai pui că „Zeița” scoate capul de după ușile bruxeleze și își antrenează un rânjet prezidențial… da, o să vină și ziua aia! Și să nu vă mirați de va fi sprijinită chiar de unii pe care îi băgase la răcoare, pentru care ne dădeam de ceasul morții. Și acum, după atâția ani de mâncat nervii și timpul, mă întreb: la ce bun?
De ani încoace am strigat împotriva vânzării pe nimic a resurselor, a bogățiilor pe care le mai are statul român… azi sau cel târziu mâine „parlamentarii noștri” vor vota pentru privatizarea tuturor regiilor și companiilor ce se mai găsesc în patrimoniul statului. Deci… la ce bun?
Am încercat pe cât am putut să salvez copiii români abuzați de sistemele de tip Barnevernet din nordul Europei, azi sistemele alea sunt pe cale să se implementeze în România deși am scris, și vorbit, și Argumentat, și manifestat… trebeuia să înțelege că doar așa e în Firea normalității politice. La ce bun?
Am denunțat minciuna plandemică și m-am opus vaccinării forțate a populației. Cu prețul amenzilor statului de drepți și disprețului suveran și superior al unor dăștepți în cap pe care îi consideram prietenii și care azi nici nu îmi mai răspund la telefon. Cu prețul pierderii oricărui acces în MSM, acolo unde uneori mai reușeam să aduc și subiectele noastre, ale cetățenilor, în discuție. Azi ne mor tinerii pe capete, mulți dintre dăștepți au avut deja efecte secundare, în timp ce Propagandiștii plandemici și doctorii criminali sunt avansați în posturi cheie ale statului. Presa, MSM, nu spune nimic… atunci, spuneți-mi voi – la ce bun?
Am ascultat, m-am consultat și strofocat și am făcut modificări legislative la mai mult de 20 de legi care erau proaste sau foarte proaste, de-a dreptul antinaționale, modificări pe care, cum necum, direct din stradă am reușit să le trimit în Parlament… nimic, niciuna nu a trecut, nici măcar radical modificată… că doar legile nu se scriu în stradă, ci numai în păduri. Să vă mai întreb încă odată „la ce bun”?
Am deschis prima discuție cu adevărat publică despre un proiect de Românie, una nouă, cu totul alta decât cea a ultimilor 33 de ani. și am îndrăznit să schițez un proiect de revizuire a Constituției… securici din toate zările, din toate cotloanele societății mi-au sărit la gât… „așa ceva nu se poate nici măcar discuta!” Ba s-a putut și se poate discuta în continuare. Dar tot degeaba! La ce bun?
Ba am făcut și un partid… prilej cu care am întâlnit mulți oameni foarte frumoși și curajoși, dar și prea multe mizerii absolute. Și multă, foarte multă nepăsare de tot și de orice… mulți care mă întreabă – „la ce bun?”
De scris p-aci, prin „social-media”? nici nu mai vorbesc… romane întregi! Și iarăși îmi vine în minte: La ce bun? Literele astea mai ajung să fie văzute de o mână de oameni și citite de și mai puțini… prea multă informație, prea puțin timp… și, până la urmă, și cititorii și-au dat seama… la ce bun?
De fapt… răspunsul la întrebarea „la ce bun” e simplu: când dezastrul proiectat va fi venit (și e deja aici!), când mă voi uita în oglindă îmi voi putea spune: intenția mi-a fost bună, „atât s-a putut”! măcar am încercat…
Mi-o spun deja în fiecare dimineață. Și o iau de la capăt.
Ce bou…

Autor: Dan MV Chitic