Analize și opinii

Dan Diaconu: Tabla de șah europeană la momentul confruntării diplomatice

Mai multe informații provenite din zone discrete spun că statul subteran al SUA s-a retras din Ucraina, preferând să lase leadership-ul Marii Britanii care caută să scoată cât mai mult din situația asta, repetându-se cumva Războiul Ruso-Turc. În sprijinul acestei ipoteze vine debarcarea vacii Nuland din Departamentul de Stat, dar și îndreptarea „interesului media” spre Europa atunci când vine vorba de reacțiile referitoare la ceea ce se petrece în Ucraina.

Este însă ceva cu adevărat interesant în tot jocul de glezne. Inflamarea nulității Macron, refuzul sec pe care l-a primit atât din partea Germaniei cât, mai ales, din partea Angliei, ne arată că se joacă niște jocuri interesante. Dacă ar fi să mai remarcăm ceva, ar fi lejeritatea cu care ministrul de Externe al Poloniei s-a exprimat în ceea ce privește prezența militarilor NATO pe teritoriul Ucrainei. Fără nicio jenă, omul a spus în limbaj direct că da, fix asta se petrece și că inițiativa lui Macron nu-i nimic altceva decât continuarea unei politici care se practică deja în Ucraina.

OK, dacă am văzut care-i treaba în Occident este interesant de văzut răspunsul Rusiei. Aflu tot din surse discrete că în Duma de Stat s-a discutat deja în comisii denunțarea de către Rusia a Tratatului Doi plus Patru. Hmm, probabil că nu știți despre ce este vorba, dar dacă vă voi spune că acest tratat este cel care a stat la baza reunificării Germaniei, brusc, vă voi stârni curiozitatea. Dacă țineți minte, de mai multe ori am spus că nemții își cam joacă viitorul la ruletă. Și iată că apariția convorbirii nulităților care-și spun generali nu e atât de întâmplătoare, având un scop mult mai adânc. Și asta am spus-o de atâtea ori încât mi-e și lene s-o mai repet.

Pe scurt, după SUA, Germania este cel mai mare contributor la Războiul din Ucraina. Cu cele treizeci de miliarde donate Ucrainei(în echipamente militare, know how, ajutor economic s.a.), Germania a contribuit de zece ori mai mult decât Franța. Așadar, din acest punct de vedere, limbricul Macron ar cam trebui să pună batista pe țambal și să ne asurzească tăcând. Doar că această contribuție, împreună cu flagrantul convorbirii, reprezintă o încălcare grosolană a tratatului menționat. În articolul doi se specifică faptul că Germania nu-și poate utiliza armele decât pentru apărarea propriului teritoriu, în linie cu directivele ONU. De aceea participarea Germaniei la acțiunile agresive ale SUA în Afganistan sau în Orient reprezintă încălcări flagrante ale tratatului menționat. Iată ce se afirmă în articolul doi:

„Guvernele Republicii Federale Germania și Republicii Democrate Germane își reafirmă declarațiile potrivit cărora numai pacea va izvorî de pe teritoriul german. Conform constituției Germaniei unite, acțiunile care tind și sunt întreprinse cu intenția de a perturba relațiile pașnice dintre națiuni, în special pentru a pregăti un război de agresiune, sunt neconstituționale și o infracțiune pedepsită. Guvernele Republicii Federale Germania și Republicii Democrate Germane declară că Germania unită nu va folosi niciodată niciuna dintre armele sale decât în conformitate cu Constituția sa și Carta Națiunilor Unite.”

Înțelegeți cred că ceea ce face Germania în prezent este efectiv un amestec neconstituțional și în sfidarea respectivului tratat și a propriei Constituții. Denunțarea de către Rusia a acelui tratat nu se va lăsa obligatoriu cu reîmpărțirea Germaniei acum, dar va deschide subiectul, iar la momentul oportun nemții vor trăi din nou în două țări separate. Ceea ce ar trebui să înțelegeți este că în tot acest plan rușii s-ar putea să aibă un aliat surprinzător, anume blocul anglo-american.

Atât englezii cât și americanii au teamă de un adversar ruso-germano-chinez. Alianța aceasta este una cât se poate de naturală, atât Germania cât și China putând utiliza ultra-eficient energia rusească, în timp ce geniul militar rusesc poate asigura securitatea alianței. Este construcția de care americanii se feresc cel mai tare. Reunificarea Germaniei este, în principal, opera Rusiei. Puțini știu că SUA de fapt s-au cam codit, conștienți fiind că o Germanie mare va ajunge la un moment-dat într-o alianță cu Rusia, ceea ce e coșmarul anglo-americanilor.

De aceea acum, soluția reîmpărțirii Germaniei, cu toate că pare absolut de neimaginat, poate deveni mai repede decât credeți un subiect concret de discuție în relațiile internaționale. Pe moment denunțarea Tratatului de Reunificare a Germaniei nu poate fi pus în practică decât dacă Putin își pune semnătura pe document. Fără doar și poate, agitarea din Duma de Stat este o arătare a pisicii. Și iată de ce brusc, Scholz a devenit foarte cooperant, respingând în bloc propunerile demente ale lui Macron.

Jocurile diplomatice care se fac acum sunt incredibile. De exemplu, predarea unor colonii din Est Franței ca și compensație pentru pirderea coloniilor tradițioanle din Africa este un joc interesant făcut pentru a duce în final la decimarea definitivă a Franței. Trebuie să înțelegem că Macron e pionul perfect pentru dărâmarea propriei țări, în timp ce Scholz pare a fi revenit cu picioarele pe pământ după arătarea pisicii. Suntem însă doar într-o etapă. Vedem cum se vor așeza lucrurile și, când va veni momentul nebuniei finale, vom putea reverifica zicerea „cum îți așterni așa vei dormi”. Cu observația că, pentru unii, acest dormit va fi somnul de veci!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: https://trenduri.blogspot.com/