Am avut rezerve în a vedea filmul 2000 Mules. Părea a fi aceeaşi ciorbă reîncălzită a acuzaţiilor cât se poate de credibile, dar cărora le lipsea câte-un element esenţial pentru a putea avea justificarea deplină. Jocul a fost jucat de Mr. Pilotă care, după părerea mea, a reuşit doar să arunce în derizoriu subiectul atunci când a mai organizat şi-un ditamai simpozionul pe care l-a folosit pentru publicitatea produselor sale. E de înţeles de ce mulţi n-au înghiţit momeala.
Cu 2000 Mules traseul meu a fost fix invers faţă de pompos-numitul „Cyber Symposium”. Dacă în cazul lui Mike Lindell iniţial am dat crezare pentru ca apoi să-mi trăiesc dezamăgirea văzând că balonul se dezumflă de la o zi la alta, în cazul filmului lui Dinesh D’Souza am pornit de presupoziţia unei false bombe, iar pe măsură ce dovezile veneau, am început să reevaluez. De asemenea, tăcerea perplexată a mediei mi-a spus că acolo e ceva. Şi, după ce-am viziont filmul, am înţeles unde-i problema: Dinesh D’Souza vine cu un pachet de argumente irefutabile, dublate de înregistrări ale camerelor de supraveghere şi apoi de tracking-uri GPS care demonstrează fără niciun dubiu că am avut de-a face cu o modalitate extrem de elaborată de furt a alegerilor. De altfel, există un cadru mai larg asupra căruia trebuie să zăbovim.
Dacă vom derula evenimentele spre începutul ultimului an de mandat al lui Trump vom constata că treburile stăteau suspect de bine. Trump reuşise să deblocheze cât de cât paralizata economie americană astfel încât popularitatea sa crescuse. Oricine considera că al doilea mandat va fi simplă formalitate pentru Trump. Şi-atunci a apărut de nicăieri „necunoscutul”. Un virus suspect a bubuit în China. Şi-apoi, cu o viteză uimitoare, s-a extins la nivel global. Au început suspiciunile. S-a spus, prima dată mai încet, apoi din ce în ce mai tare, că virusul pare a fi unul modificat în laborator. Presupunerile se bazau pe logică: nu exista niciun lanţ natural care să sprijine teoria mutaţiei. Imediat, prin intermediul firmelor BigTech s-a instituit o cenzură dementă: spui că e virus de laborator, te trezeşti cu contul şters. Astfel, mulţi dintre cei care-şi făcuseră un business din youtube sau din contul de socializare s-au trezit în faţa unei opţiuni dure: ori îşi ţin gura, ori îşi pot lua adio de la business. Iată primul praf.
Care-a fost treaba cu pandemia? A inclus întreaga lume într-o stare de necesitate. Cei care au lecturile fundamentale, cunosc deja clasicul postulat conform căruia „suveran este cel care decide asupra excepţiei“. E simplu de mers mai departe, chiar şi pentru un ţânc: dacă virusul a fost produs în laborator înseamna că nu cei care-au semnat pentru impunerea lockdown-ul la nivel global sunt suverani, ci cel care-a creat şi răsspândit virusul. Isteria închiderii lumii a fost aşadar o tactică, iar impunerea cenzurii mediatice a fost parte din acea tactică. De ce e facil de înţeles: atâta timp cât cenzurezi la nivel oficial o pistă, de cercectat nu rămân s-o cerceteze decât cei cu adevărat independenţi. Sunt puţini cei fără legături cu „sistemul”, astfel încât, chiar dacă nu se garantează acoperirea minciunii, se obţine o întârziere a dezvăluirilor. Asta a fost situaţia în SUA, iar dezvăluirile de după alegeri nu mai deranjau pe nimeni.
Cine putea însă să instrumenteze aşa ceva? Boicotul cu privire la originea virusului a fost instituit la nivel oficial de Fauci, un pilon cheie al statului subteran american. Însă, coordonarea în ceea ce priveşte instituirea restricţiilor ne arată altă direcţie, anume Departamentul Apărării al SUA. DARPA, după cum am arătat în multe articole anterioare, a finanţat laboratoare biologice peste tot pe unde SUA a putut să penetreze. Scopul laboratoarelor, atâta timp cât sunt subvenţionate de Departamentul Apărării, n-are cum să fie altul decât dezvoltarea de arme biologice. Să nu ne prefacem că nu înţelegem o chestiune atât de simplă: cum să pretinzi că nu ai interesul să dezvolţi arme atâta limp cât e implicată armata?
Aici apare un personaj cheie care tot învârte bani ai Departamentului de Apărare: Hunter Biden. Documentele arată fără niciun dubiu că odrasla drogată a lui Biden este unul dintre pionii cheie ai Armatei SUA, învârtind prin firmele sale fonduri guvernamentale canalizate spre laboratoarele biologice. În Ucraina avem dovada cu Metabiota. Ca Hunter Biden mai sunt şi alţii, dar care, beneficiind de o stabilitate psihică mai solidă, sunt în subteran, fără să fie cunoscuţi de mai nimeni. Dacă v-aş spune acum nume precum Hush sau Jordan, cu ce v-ar ajuta?
Revenind la firul narativ, vă voi spune că starea de urgenţă sanitară a indus „obligativitatea” organizării votului prin corespondenţă, deschizându-se astfel calea către o fraudare masivă. Aici documentează extrem de precis Dinesh D’Souza mecanismul infernal pus la punct printr-o păduchelniţă de ONG-uri apropiate de democraţi. Însă ceea ce surprinde este organizarea impecabilă a întregii acţiuni de furt. Totul a fost premeditat şi, mai ales, coordonat impecabil. Cine putea face asta?
Ar fi putut-o face vreunul dintre degeneraţii socialiştilor americani? Fără doar şi poate răspunsul e negativ, atâta timp cât vârfurile acelui partid sunt reprezentate de idioţi precum Nancy Pelosi, Kamala Harris, Alexandria Ocasio-Cortez s.a.m.d. Şi-atunci de unde vine „mâna acoperită”? În condiţiile în care mai toţi au fost cu ochii pe FBI şi pe celelalte servicii secrete, le-am putea scoate de la capitolul „coordonare”. Ar fi fost prea riscant. Există însă un jucător tăcut care face multe, în ciuda aparentei sale „lipse de putere”. Nu v-aţi prins?
Pe la începutul campaniei electorale americane a fost răspândită o poveste cu nişte generali patrioţi americani care-au făcut posibilă ascensiunea lui Trump şi care, la o adică, sunt dispuşi să meargă până la cap cu o lovitură de stat întrucât Trump ar fi ultima speranţă a SUA. Vă mai amintiţi povestea? Oricine are cât de cât informaţii, ştie că Trump e la capitolul „self-made”. Nu, în spatele lui n-a stat decât orgoliul său exagerat, nimic mai mult sau mai puţin. Povestea era însă voit ventilată deoarece trebuia să încetăţenească anumite aspecte: în primul rând că Trump n-a câştigat alegerile, ci a fost ajutat să le câştige, apoi că în cazul în care va pierde nu se va da înapoi de la a organiza o lovitură de stat. Înţelegeţi şmecheria premeditării? Şi, nu în ultimul rând, povestea era menită a adormi vigilenţa în ceea ce priveşte … Armata SUA.
Păi cine avea pe mână biolaboratoarele din toată lumea? Armata SUA, desigur. Şi cine putea să răspândească un virus modificat genetic? Cine avea pe mână toate cercetările? Lăsaţi vraja cu chinezii! Laboratorul din Wuhan era coordonat tot de DARPA. Deci cine? În mod evident Armata SUA! Astfel se explică şi coordonarea perfectă a furtului alegerilor şi, mai mult decât orice, impunerea ramolitului Biden ca preşedinte al SUA. E în folosul armatei acest pion ramolit care execută instantaneu ceea ce i se cere. Legăturile dintre Armata SUA şi familia Biden sunt cât se poate de clare.
Aşadar, adevăratul vierme vine din interiorul armatei americane. Da, acea „instituţie măreaţă” ridicată în slăvi de Trump este aceeaşi instituţie care l-a ridiculizat, făcându-l să pice în toate capcanele întinse. Aveţi în toată această demonstraţie şi motivele pentru care Hunter Biden, în ciuda faptului că există dovezi colosale referitoare la corupţia sa, nu va păţi absolut nimic.
Nu în ultimul rând, filmul lui Dinesh D’Souza ar trebui să mai provoace o revelaţie celor care n-au habar pe ce lume trăiesc. Toate datele utilizate de D’Souza sunt cumpărate de la brokeri specializaţi. Imaginaţi-vă că realizatorii filmului au putut demonstra ceea ce era de demonstrat prin intermediul unor date colectate din diverse surse şi vândute la liber oricui plăteşte. Vă imaginaţi ce putere au organizaţiile care au acces direct la datele brute pe care le transit telefoanele şi dispozitivele noastre? Aveţi idee cât se ştie despre fiecare dintre noi? Sunteţi conştienţi că cineva îţi ştie nu doar deplasările, dar şi situaţia banilor pe care-i ai, locul pe unde obişnuieşti să mergi, cu cine te întâlneşti s.a.m.d.? Întreaga viaţă pe care-o crezi că e a ta se dovedeşte a fi cedată altora. De ce spun asta? Pentru că cineva care ştie atâte lucruri despre tine poate face din tine o cârpă. Asta-i treaba pe care n-o conştientizează mai nimeni! Gândiţi-vă bine în special la acest ultim aspect!
P.S. În imaginea ataşată aveţi o doză de manipulare marca Google. În ciuda faptului că 2000 Mules este unul dintre cele mai populare filme din istorie, sugestiile Google nu duc spre el nici când îi scrii numele complet. Curat murdar, monşer!
Autor: Dan Diaconu
Excelent articol!