Dan Chitic: “Pe cine reprezentați dvs., domnule Iohannis?”

Teoretic, “Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.” Așa spune Constituția României la art. 80. Asta doar teoretic. Căci, din păcate, alte culori și stindarde par a fi reprezentate de la pupitrul de la Cotroceni, atâta vreme cât Iohannis, în exercitarea madatului său de președinte al României, a încercat să împiedice intrarea în vigoare a unei legi care urmează să aducă în bugetul României cel puțin 9 miliarde de Euro în următorii 30 de ani.



Nu, nu vă voi spune nimic azi despre subiectul zilei – “legile justiției”, nici despre petrecerile de 1 Mai de la Mamaia, ci voi reveni asupra unei teme care ar trebui să fie centrul atenției noastre în aceste zile tulburi, căci ACUM se iau decizii care urmează să ne afecteze în mod direct destinul nostru și al copiilor noștri în următoarea jumătate de secol – resursele noastre naturale: singura noastră șansă reală de “dezvoltare durabilă” ca țară, ca neam.

Zilele trecute, documentându-mă pentru un material pe care îl voi publica în curând, am constatat cu îngrijorare că “primul bărbat al țării” este și primul adversar al interesului național. Știu, afirmația e gravă, dar probele sunt irefutabile!

Concret: în anul 2013, ca urmare a dereglementării prețului la vânzarea gazelor naturale pe teritoriul României, Guvernul a adoptat OG 7/2013. Ca să fim mai clari, în sensul legii, noțiunea de dereglementare a preturilor din sectorul gazelor naturale înseamnă ceea ce ne-a ars la buzunar și am numit în limbaj comun “liberalizarea prețului gazelor”, și care în Ordonanță e definit ca “procesul de eliminare treptată a prețurilor reglementate pentru furnizarea gazelor naturale la clienții finali, potrivit calendarelor stabilite in conformitate cu reglementarile in vigoare”.

În esență, OG 7/2013 prevedea impozitarea cu o cotă procentuală de 60% aplicată veniturilor suplimentare obținute de operatori în cazul gazelor naturale, ca urmare a liberalizării prețurilor. Și încă un element esențial: prevedea o limită maxima de 30% din totalul veniturilor suplimentare pentru deducerea investițiilor in segmentul upstream, în înțelesul legii “segmentul upstream reprezentând investii de dezvoltare si extindere a zăcămintelor existente, explorarea si dezvoltarea de noi zone de productie”. În concluzie, OG 7/2013 limita deducerile pentru “investiții” și suprataxa profitul suplimentar obținut ca urmare a liberalizării prețului gazelor de către societățile comerciale care “desfasoara efectiv atat activitati de extractie, cat si activitati de vanzare a gazelor naturale extrase din Romania pe teritoriul national, in marea teritoriala, in zona contigua si/sau zona economica exclusiva a Romaniei din Marea Neagra”.

În mod cert, dacă Victor Viorel Ponta a făcut ceva bun și care pe termen lung ar putea chiar să compenseze “pactele de colaborare”, numirile din justiție, cele 11 puncte primite și acceptate de la Barosso, dinamitarea USL-ului și toate celelalte ticăloșii… OG 7/2013 este acel ceva.

Începând cu data de 19 martie 2013 (DA! Acum 5 ani în urmă) Ordonanța a pornit lungul drum al aprobării sale de către Parlament, drum finalizat acum o lună, la 1 aprilie 2018, când Ordonanța 7/2013 a devenit în mod oficial Legea 73/2018.

Fără a intra în și mai multe detalii, voi spune că Legea de aprobare este “și mai bună”, căci aceasta a venit cu o modificare conform căreia supraimpozitarea se realizează pe două paliere: 60% din venitul suplimentar pentru prețurile de până la 85 lei/ MWh inclusiv și respectiv 80% (!!!) pentru prețurile care depășesc 85 lei/MWh.

În concluzie, impozitarea prevăzută de OG 7/2013, devenită Legea 73/2018, a avut două obiective majore pe care și le-a atins:

1. A adus venituri importante la bugetul de stat – aproximativ 1,4 miliarde lei în 2016 (!!!) și 2. A descurajat, fie și parțial, eventualele tendințe de creștere exagerată a prețurilor de vânzare a gazelor naturale, asigurându-se astfel o relativă protecție a consumatorilor casnici în fața unor posibile creșteri nejustificate de preț.

DA, OG 7/2013 a fost bună pentru România! Și DA, Legea 73/2018 a fost adoptată în interes național!

Dacă am ajuns la această concluzie, printr-un mecanism logic foarte simplu putem identifica și cine sunt adversarii interesului național prin simpla constatare a oponenților acestei legi.

De pe portalul camerei deputaților (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/
upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=13157) aflăm că Legea de aprobare a OG 7/2013 a fost trimisă către Președintele României pentru promulgare la … 26.06.2017. Adică acum un an.

Prompt și atent, cum îl știm, președintele Iohannis… a retrimis-o imediat la Parlament. În data de 14.07.2017 Iohannis a formulat o Cerere de reexaminare a legii pentru aprobarea OG 7/2013 prin care opina, fără îngrijorare pentru votanții săi, că “Luând în considerare importanța deosebită a cadrului de reglementare pentru performanța sectorului de petrol și gaze, considerăm că este esențială definirea unui cadru fiscal și legislativ predictibil și stabil, propice creării unor planuri de afaceri pe termen lung, pentru continuarea investițiilor curente și stimularea de noi investiții.”

Deci “crearea unor planuri de afaceri pe termen lung, pentru continuarea investițiilor curente și stimularea de noi investiții” erau mai importante pentru Iohannis decât școlile, spitalele și infrastructura care s-ar putea construi cu banii veniți la buget din exploatarea resurselor naturale ale acestei țări.
Urmare a cererii de reexaminare, Legea și-a reluat parcursul anevoios prin cele două camere, fiind adoptată până la urmă în forma sa finală de către Camera Deputaților, for decizional, la data de 19.12.2017.

Însă, “surpriză”! Un ultim obstacol: la data 22.12.2017, în loc să comemoreze pios victimele evenimentelor din Decembrie ’89, un grup de 56 de deputați PNL a considerat necesar să sesizeze Curtea Constituțională cu o presupusă neconstituționalitate a dispozițiilor “art. 2, al 2, pct. 2 cu referire la art. 7 și pct 3 din Anexă” care ar fi încălcat art 56 – “Contribuţii financiare” din Constituție. Excepția de neconstituționalitate, evident, a fost respinsă în data de 1 Februarie 2018 prin Decizia CCR 46/2018.

Cine au fost semnatarii acestei ultime încercări de a împiedica o lege care apără interesul național să intre în vigoare? Vă las să îi descoperiți singuri accesând linkul http:// www.cdep.ro/proiecte/2013/000/90/7/sesiz97-2013.pdf… Aceeași spuză toxică antinațională aciuată sub emblema unui partid care în mod fals încă se revendică a fi “național”. Măcar prin titulatură.

Legea a trecut. Problema rămâne de actualitate, căci după ce au pierdut o bătălie importantă, exploratorii și exploatatorii noștri (într-o vreme încă mai speram că doar a resurselor noastre) se pregătesc să dea zilele astea bătălia decisivă: Legea resurselor offshore (PL 408/2017 alias PL-X 33)! Care, așa cum vă voi spune într-un viitor articol, are mulți și puternici susținători și în alianța de guvernare PSD-ALDE. Și care, trecând în doar câteva luni prin cele 2 Camere ale Parlamentului, va fi în mod sigur necontestată la CCR de către pedeneliști și grabnic promulgată de către președinte.

Și totuși o întrebare încă mă frământă: Domnule Iohannis, când ați trimis spre reexaminare Parlamentului Legea pentru aprobarea OG 7/2013, în demersul dvs de a renunța la cel puțin 300 milioane de euro intrate anual la bugetul de stat (9 miliarde Euro în următorii 30 de ani!), atunci când vă refereați la “planuri de afaceri pe termen lung, pentru continuarea investițiilor curente și stimularea de noi investiții” pe cine reprezentați: OMV, ExonMobile sau LukOil?

Autor: Dan Chitic

Sursa: Dan Chitic