Analize și opinii

Dan Barna crede că apa pentru irigaţii este luată din pânza freatică a solurilor şi asta spune tot despre ruptura de realităţi din capul conducătorilor noştri

Trecerea fără tranziţii gradual-rezonabile la Green Deal în politicile agrare şi industriale ale UE este un jalnic spectacol de extremism birocratic la care ne e dat să asistăm zilele acestea. Cei dezvoltaţi au găsit şmecheria prin care să-i frâneze pe cei mai puţin dezvoltaţi. Aşa-numita redresare din programul acesta are legătură cu pierderile cauzate de pandemie. Dar rezilienţa din titlul programului pare a nu avea legătură decât cu şocurile pe care le aduce programul însuşi. Te-a prins programul fără destule conexiuni la gaze? Aşa vei rămâne! Te-a prins programul fără destule irigaţii? Aşa vei rămâne! La noi, vicepremierul progresist Dan Barna crede că apa pentru irigaţii este luată din pânza freatică a solurilor şi asta spune tot despre ruptura de realităţi din capul conducătorilor noştri. Dar toate aceste discuţii de talia neuitatei amintiri a Suzanei Gâdea (nu ne temem de Ministerul Agriculturii, ci de cultura ministrului) au devenit posibile pentru că preşedintele şi gâdele nostru nu au negociat la vârful UE gradualizările necesare României în programul Green Deal.

Cine s-ar fi aşteptat ca birocraţii UE să considere irigaţiile la fel de poluante ca gazele şi cărbunele? Klaus Iohannis era dator să afle acest gând abisal al acestor extremişti? Nici nu era necesar. În octombrie 2020, aceşti roboţi de bucătărie ai UE au avertizat România, fără echivocuri, că nu va primi bani pentru irigaţii dacă mai întâi nu investeşte de la buget în acest domeniu. Ce au făcut roboţii noştri? Nu au prevăzut în bugetul pe 2021 un asemenea capitol. Ministrul de azi al agriculturii este acelaşi care era şi în octombrie 2020. Preşedintele ţării, la fel. Unde au fost urechile acestor măgari?

Acum, Klaus Iohannis zice că negociem. Dar în octombrie ce am făcut?

Brusc, a crescut un creier de agronom în tărtăcuţa jurnaliştilor noştri progresişti. Ei ne învaţă acum că nu sunt bune decât irigaţiile cu pic-pic-picătura. Cele care s-ar baza pe o reţea de canalizări alimentate din râuri nu mai sunt bune, zice zdruncinata noastră minte oportunistă, şi anume nu sunt bune căci râurile ar fi deja poluate. Bravos, raţiune! De ce nu mergi tu la cauze, de ce te tot opinteşti în efecte?!

Câte bordeie, atâtea obiceie… Tot auzim politruci nepricepuţi şi oengişti verzi dând explicaţii. Numai pe agronomi nu-i întreabă nimeni nimic. Nu… Căci ei nu au cultură ecologică… Da, iată cum arată noua minciună ştiinţifică. Noi, noul partid de avangardă, suntem doctori în ecologism şi vă învăţăm că, pentru un kilogram de balegă, o vacă a consumat deja zeci de litri de apă, ceea ce, curând, va lăsa planeta într-o sete fără leac, başca faptul că balega emană cel mai al naibii codoi, vorba altui doctor de mare pomină.

Ecologism ignar plus virusologism de groază plus oportunism hedonism şi, iaca, fandacsia-i gata. Vorba poetului: Opriţi planeta, vreau să cobor!

Autor: Ioan Buduca

Sursa: cotidianul.ro

Abonează-te la newsletter