Analize și opinii

Cristian Moisoiu: „Și nici nu se crăpă bine de prima zi din noul an, că se și iviră în forță zorii aurii ai noului regim.”

(FILES) In this file photo taken on November 4, 2019 shows Romanian Minister of Finance Florin Citu shaking hands with Romanian President Klaus Iohannis at his swearing-in ceremony at the Cotroceni Palace, the Romanian Presidency headquarters in Bucharest Citu was appointed as prime minister on on February 26, 2020 by Romanian President Klaus Iohannis following the no-confidence vote of the Parliament against the former liberal Prime Minister Ludovic Orban's cabinet., Image: 501240615, License: Rights-managed, Restrictions: , Model Release: no, Credit line: Daniel MIHAILESCU / AFP / Profimedia
Și nici nu se crăpă bine de prima zi din noul an, că se și iviră în forță zorii aurii ai noului regim. Motivul, că de ce se râde. Cum să râzi, mă, de pandemie, ai? Cum îți permiți să faci glume pe seama noii religii, pe seama arafaților, a cutumelor pandemice, a vaccinului și a noului port popular cu mască? Dar, mai ales, cum să glumești despre Tovarășul? S-a râs. Acest delict trebuie pedepsit aspru și exemplar. S-au sesizat organili cu maximă de indignare. Miliția, aflată din nou la putere în slujba poporului, a luat poziție regulamentară, adică cu spatele la popor și cu fața la popoul prezidențial, buzele țuguiate și urechile ciulite la orice flatulență, asta, turbulență care să intoxice spațiul public.
Noii comuniști în blană de USRPlus îl trimiseră pe cel mai fund de borcan dintre ei, cu un nume predestinat pentru bancuri din vremea comunismului, să infiereze cu mânie proletară faptul că s-a râs. Acest fiu al lui Bulă, zis Bulai, a adresat chemare la răspundere in parlament pentru că s-a râs de Anul Nou, citez, “cu un program de bășcălie la adresa a tot ce înseamnă pandemie.” Dăscălescu însuși ar fi mândru de produsele acestui nou mod de gândire totalitară.
S-a râs și se va mai râde de proastele moravuri, de Tovarășul și Tovarășa, se va mai râde și de Bulai, dar mai mult pe la colțuri și cu gura închisă, ca să nu ne audă vecinii. Morala e că la capătul tunelului în care am intrat în 1990 sunt destul de mari șanse să se găsească nu mult dorita luminița, ci un totalitarism mai feroce decât cel din care am ieșit. Așa că fiți vigilenți, pe fază, pentru că nici nu știți ce pierdeți. Hai, un an nou cu bucurii!

Abonează-te la newsletter