De ce nu mai cred românii în Uniunea Europeană cum o făceau înainte de admitere, cînd își legau atîtea speranțe de spectaculoasa trecere din Blocul sovietic pînă în marea familie a lumii civilizate? Un sondaj recent, ignorat de politicieni și de președintele țării, zice că numai 46% din populație mai crede că apartenența noastră la UE este un lucru bun! Explicația acestui procent alarmant este simplă.
Nu cetățenii români și-au pierdut vocația democratică și europeană! Prăbușirea încrederii lor are alte cauze. Ele vin de la conducătorii țării și de la nepăsarea și aroganța celor de la Bruxelles. Ei au umplut de sînge un ideal democratic care înflăcărase populația României prin anii 2000.
Comisia Europeană nu prea pare preocupată de această curbă descendentă. Nici de imaginea ei. Este copleșită de alte priorități. Are obligații cu războiul din Ucraina, s-a încurcat rău cu pandemia, are de rezolvat cîteva probleme de încadrare juridică la poliția belgiană. Doar n-o fi fost Eva Kaili singura care să se fi dedat la borcanul cu miere.
Nu-i exclus ca îndeletnicirile ei să se regăsească și în cazul (conturile) altor personaje. După ce ajungi la o leafă de douăzeci de mii de euro și multe alte zeci de mii la dispoziție pentru cheltuieli lunare, nu se poate să nu ți se suie la cap și să nu te îndoaie ispitele. Slăbiciunile omenești sunt internaționale, inclusiv la Bruxelles.
Marile afaceri pe care noi le taxăm drept corupție și care scapă fără condamnări au loc și la Comisia Europeană. Dar cu cifre mult mai mari, cu sume multiplicate de cîteva ori. În multe cazuri sunt și ”interconectate”.
Am trecut de momentul emoțional al accederii în UE, cînd ne speriam de orice funcționară cu ecuson. Am mai deschis ochii și am văzut și noi cum se derulează tot felul de găinării europene. Nu-și mai imaginează nimeni că abonații (deja faimoși și plimbați prin instanțe) din Italia, Portugalia (cei de pe vremea lui Barosso) și Germania au poposit în România ca să dea o mînă de ajutor la instalarea democrației și a economiei de piață.
Nici vorbă! Au năvălit la noi ca să facă bani. Mai repede și mai mulți decît în țările lor unde au de-a face cu potere calificate și nemiloase. Pentru succesul operațiunilor și-au luat aliați dintre influenții politicieni ai Comisiei și au cîștigat licitații pe bandă rulantă. Metroul, lucrările la căile ferate, asfaltările importante au fost afaceri grele care au avut susțineri de la Bruxelles pînă la Strasbourg.
Oricît de neinițiați într-ale democrației ar fi românii, tot s-au prins de jongleriile marilor firme europene, protejate de autoritățile noastre și împinse de lobbyști pe lîngă mahării Comisiei Europene. S-au prins și ai noștri cum funcționează afacerea care le este vîndută drept sprijin și solidaritate cu familia europeană și acum tac sau strîng din maxilare. Unii se simt nedreptățiți sau chiar înșelați. La urma urmelor, nu se poate ca sub nasul lor să se deruleze atîtea găinării și tot ei să la admire și să spună că sunt bune.
Pandemia cu toate indicațiile de la Bruxelles a pus capac. Multă lume se consideră tîrîtă într-o afacere internațională în care cei simpli au căzut de proști și au fost obligați să plătească. Dosarul achizițiilor de vaccinuri negociate de Ursula Von der Leyen are același efect distrugător pentru încrederea în Comisia Europeană. Și implicit în echitatea și coerența ei. PNRR-ul nostru, zis și marele plan de redresare a țării, anunțat triumfal de Klaus Iohannis la Bruxelles cu cele 79,9 de miliarde de euro obținute după strădanii transpirate, se topește ca zăpezile de primăvară.
O răscruce economică a fost dată pe mîna unui închipuit fără pricepere. Dacă președintele Klaus Iohannis a fost tolomac și a girat o încropeală de măsuri și cheltuieli ca mare și istoric proiect de redresare a României, măcar Comisia Europeană ar fi trebuit să aibă la Bruxelles pe cineva care să priceapă că maculatura aceea economică n-are cine știe ce legături cu nevoile României. Ba dimpotrivă, că este periculoasă, că o încurcă, că o îndatorează, că o sărăcesc, o împing în dispute politice otrăvite.
Faptul că maculatura nebună a lui Ghinea a trecut de Cîțu, de Iohannis și de Comisia Europeană îi incriminează pe toți. Sondajul cu scăderea drastică a încrederii românilor în Uniunea Europeană ne arată cinismul clasei politice. Merge și așa, zic ei, la București și la Bruxelles. Important este să-și rezolve problemele și să treacă de următoarele alegeri.
Aș putea să închei cu o părere. Pentru cei care înțeleg situația și o analizează, 46% este încă prea mult!
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: https://www.cotidianul.ro/vai-de-speranta-noastra-europeana/
Post scriptum:
Cotidianul New York Times a acționat în instanță Comisia Europeană pentru că nu i-a prezentat mesajele care ar putea conține informații importante despre achizițiile europene de vaccinuri anti-Covid, în valoare de zeci de miliarde de euro (nytimes.com).
Adauga comentariu