Cornel Nistorescu: “Țara înflorește și președintele se plimbă”

Călătoria lui Klaus Iohannis în America de Sud ne umple de nervi, de întrebări, de zîmbete și ne împinge în perplexitate. Avem un președinte care a descoperit bucuria nevinovată a mersului prin lume. Ave viator et vale! Drum bun, călătorule, te salut!

Pentru el politica înseamnă a fi mereu pe drumuri, alături de nevastă sau măcar în drum spre ea. După Pompei, Kyoto și Singapore, au pornit la drum spre America de Sud. Văd Brazilia! Președintele se deplasează nu pentru a relansa importurile de minereu.Nu ne mai trebuie nici cadou. N-avem ce face cu el. În același timp, nu se duce în Brazilia pentru a contracara înțelegerile lui Serghei Lavrov și nu va încerca nici consolidarea unor legături cu BRICS. El crede că BRICS este pluralul englez de la brichete. Și nu fumează. Ambița lui Klaus Iohannis și a doamnei sale este să vadă golful Rio de Janeiro de pe Pao de Acucar și să facă niște fotografii la picioarele lui Cristos Mîntuitorul de pe Corcovado, mai ales că faimoasa lucrare are o legătură cu România. Capul lucrării Cristo Redentor de pe Corcovado aparține lui Gheorghe Leonida, artistul român inclus de sculptorul francez Paul Landowski în echipa care a realizat monumentul dedicat aniversării a 100 de ani a Braziliei.

Dacă președintele României a făcut un drum atît de lung (în curînd va dori să facă o vizită și la țara noastră prieten vechi Australia) i-am propune cîteva idei. Ar putea să o ia numai pe doamna și să dea o fugă pînă în orașul Petropolis, în munții Serra do Mar, fosta reședință imperială de vară a împăraților Braziliei, devenită una dintre cele mai frumoase stațiuni de vară din America de Sud. A fost înființată de emigranțiii bavarezi pe vremea lui Pedro al II-lea, iar Muzeul Imperial din Petropolis este un obiectiv de bifat pe listele oricărui turist care se respectă. Dacă ambasadorul României în Brazilia se descurcă, poate încerca și obținerea unui titlu de doctor Honoris Causa al Universității catolice din Petropolis. Și dacă tot se va pune pe drumuri și a traversat Oceanul Atlantic, ar fi păcat să nu încerce să ceară gazdelor sale sau agenției de turism să pună la cale și o fugă pînă la Manaus, pe Rio Negro, fosta capitală mondială a cauciucului, unde se află unul dintre cele mai frumoase teatre de operă din lume. Construit tot de germani, bineînțeles. Poate prinde și un concert. Și dacă tot ajunge la Manaus ar fi păcat să nu dea o fugă și la un celebrul hotel din jungla Amazonului și să-i arate doamnei celebrul „Ariau Amazon Tower” cu camerele sale prin copaci, pe unde au trecut și Jacques Cousteau și Helmut Kohl. Poate cere o rezervare în cea mai înaltă cameră, numită „Tarzan House”, aflată într-un copac mahogony, la 22 de metri deasupra solului. Și să nu scape nici una din cele două piscine aflate în vîrful copacilor și să o invite pe doamna într-unul din turnurile de observație asupra junglei, aflat la 41 de metri înălțime. Acestea sunt considerate locuri ideale pentru o declarație de dragoste.

Cît despre problemele de acasă, ele pot să mai aștepte. Blocajul cerealelor românești generat de sprijinul acordat Ucrainei este doar o chestiune de morală politică. Expunerile din ce în ce mai frecvente ale Ungariei cu harta Ungariei Mari nu-l deranjează și nu este un subiect important. Împrumuturile externe ale României nu îl frămîntă și nu îl deranjează pentru că nu le plătește dînsul. Aparatul de stat din ce în mai gonflat și mai neputincios nu-l încurcă. Ba dimpotrivă, pentru a-și continua somnul și hiberanrea, îl garantează. Nu va pierde nimic din veniturile sale.

Țara înflorește și președintele se plimbă. Mai vrea să treacă și pe la Sydney, pe la Melbourne, să vadă și pietrele de la Stonehenge, să ajungă și în fiordurile Norvegiei, să vadă cafeneaua lui Rick din Casablanca și să urce în Turnurile Petronas de la Kuala Lumpur.

Dacă mai știți și de alte obiective turistice interesante pe care președintele nostru nu le-a văzut, vă puteți adresa la Administrația prezidențială pe filiera Serviciului de Relații cu publicul.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro