Analize și opinii

Cornel Nistorescu: „Populația a început să se trezească, anunțând o schimbare importantă de agendă politică.”

În acest weekend, după luni de zile de ochi închiși, poliția s-a năpustit pe cîteva discoteci și restaurante. Le-a amendat, le-a închis pentru o lună și ce? Ne-a arătat că a trecut la acțiune și nu mai tolerează viața dublă din București? Mă îndoiesc! Duplicitatea din discoteci și baruri în care se făceau petreceri pînă tîrziu în dimineață era posibilă numai cu duplicitatea polițiștilor și a instituțiilor de control.

La un moment dat, într-un restaurant în care nu mai era nici un loc la mase și unde se fuma pe rupte, toată lumea zicea că mănîncă, bea și petrece pe o terasă, deși, puteai să tai fumul cu cuțitul și să-i tușești în nas celui de la masa vecină. A trecut pe acolo o patrulă sau o echipă de control? Poate prin spate să-și încaseze șpaga! Prin față se trăia ca în vremuri de prohibiție, cu muzică dată tare, cu fete, cu întîlniri dubioase, cu chiote de sfîrșit de veac. Dacă nu venea nimeni în control, era un restaurant în toată regula. Dacă apărea un gabor sau un inspector, crăcănau puțin o fereastră și ziceau că se află pe o terasă cu acoperiș mobil. Așa își furau căciula și clienții și patronii și cei plătiți să combată pandemia. Și aceleași „șmecherii” (niște trucuri ieftine, taxate la negru) funcționau pe tot Herăstrăul și prin zonele de cîrciumi de pe marginea Dîmboviței, chiar, și din Centrul Vechi.

Adevărul este că, de o bună bucată de vreme, în București, oamenii își fură singuri căciula cu iluzia că învîrt un ban și că se distrează, trăind frenetic sub amenințarea unei pandemii care nu le face nimic. Trebuia să ne apropiem de acest procentaj alarmant de contaminare. Televiziunile s-au umplut de filozofi ai conspirației mondiale, de vindecători miraculoși și de clovni care își băteau joc de instituții și legi. Și, circul a continuat și nu putea duce decît spre un ,oment limită, pe care, încă, în ciuda alarmei, nu l-am atins. În restaurantele și discotecile din Herăstrău, într-un parc istoric degradat cum nu mai există în Europa de la sfîrșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, se trafichează femei și droguri, chirii și proprietăți fără acte. Primăria și poliția, fiscul și inspectorii sanitari, inclusiv, inspecțiile în construcții se fac a nu vedea cloaca de lux din mijlocul Bucureștilor. Explicația este simplă. Mahării politicii și ai orașului, ai serviciilor secrete și ai poliției profită de pe urma privirilor agățate de luna ascunsă în nouri. Își trag partea și Herăstrăul rămîne un cartier rău famat și un producător de bani negri. Nu-l calcă nici primarul, nici poliția, nici fiscul. Cîți contaminați au dus mai departe virusul? Măcar 10% din prezervativele rămase pe alei după zilele de weekend trebuie să fie indicii de contaminare și spitalizare.

Adevărul este că Bucureștii anunță reguli pentru țară, dar, nu pentru ei înșiși. Televiziunile noastre manelizate și chioare fac tărăboi pe seama cozilor de la capătul pîrtiilor din stațiunile montane, dar, se fac acum că nu văd și nu înțeleg nimic din ce se petrece în lumea subterană și nocturnă a Bucureștilor. Într-un fel, Nicușor Dan se poate mîndri. Conduce cea mai destrăbălată, dezorganizată și libertină capitală din Europa pandemică. În vreme ce, în capitalele vestice, populația este controlată prin lege și autorități, în București, petrecerile erau protejate și se țineau lanț ca pe vremea contrabandei americane și a prohibiției.

Pînă mai ieri, în Capitală, discoteci și cluburi fumegau ca locomotivele încinse cu paparoase și pocneau din dopuri de șampanii scumpe.
Drept petru care, lucrurile nu puteau să se îndrepte decît spre aceste procente periculoase și ele tunse puțin. După testările nesemnificative, ar trebui să bănuim un procent mult mai mare de contaminare. De ce nu se trece la o testare masivă? Ca să nu ajungem la un rezultat care să ne sperie! Ca să nu realizăm că suntem conduși de niște neghiobi care nu sunt în stare nici să decidă clar și coerent, nici să comunice și nici să sancționeze. Se bîlbîie, o scaldă, o dau la întors și se roagă în gînd să treacă și să scape. Poate avem noroc și pandemia se oprește singură, își zic ei în mintea lor de pokeriști cu legea și cu moartea!

Ultima oră:
După meciul cu Germania, am rămas să ascult reacțiile jucătorilor și ale antrenorulor. Comentariie despre rezultatul României fotbalistice nu au mai contat. La miezul nopții, s-a trezit România politică. Și ca la o flacără, aprinsă dintr-o benzină a furiei vărsată peste tot, oameni tineri au ieșit pe străzi și au început să ceară demisia lui Raed Arafat, a Guvernului și a ministrului Sănătății. Protestele au început cu Brăila și s-au întins la Galați, apoi, au ieșit în stradă cei din Pitești, din Arad, din București, și, mai târziu, din Sibiu, unde își făcea Sărbătoarea de Florii președintele Klaus Iohannis. A fost unul dintre orașele în care jandarmii au apărut mai repede decît în alte orașe atinse de proteste. Tîrziu, după miezul nopții, demonstrația tinerilor s-a întins și a luat proporții și s-a direcționat spre guvernul Cîțu, cel responsabil de măsurile încropite, cîrpite și prost comunicate. Cei tineri incriminau izolarea, pierderea locurilor de muncă, lipsa banilor, măsurile aberante.
Trebuie spus că vineri și sîmbătăt seara, Bucureștii erau împînziți de mașini de poliție și de jandarmi, de patrule în intersecții, de controale frecvente. Reacția guvernului a fost una de fermitate excesivă, un fel de încercare de a redresa ordinea scăpată de sub control. Măsurile guvernului Cîțu trădau, mai degrabă, o atitudine de forță, ca în cazul greviștilor de la metrou, ca în cazul desființării SIIJ, ca în cazul proiectului de lege privind presa (făcut fără consultarea comunității) prin care încearcă să introducă interdicții de exprimare la adresa lumii politice.
Pe neașteptate, după miezul nopții, la puțină vreme după trecerea la ora de vară, în diverse orașe ale României, populația a început să se trezească, anunțînd o schimbare importantă de agendă politică.

Autor: Cornel Nistorescu

Abonează-te la newsletter