Analize și opinii

Constantin Gheorghe: Să lămurim și povestea cu taxa aia ”pentru medic cu renume”

Bun, să lămurim și povestea cu taxa aia ”pentru medic cu renume”. Este veche povestea, de pe vremea când erau salariile mici și plecau medicii buni. Pentru a-i ține în spitalele publice, cineva a avut ideea să le permită folosirea, după program, a spațiilor spitalului în care lucrau pentru a da consultații și a face ceva manevre medicale. Evident, pacientul beneficiar sărea și el cu niște bani.
De ce apare din nou schema asta? Păi, cred că tot pentru a-i păstra pe medicii buni în spitalele publice. Medici care fac, ca de obicei, aceeași ”manevră”: te trimit la cabinetul lui dintr-un spital privat, și în restul timpului încearcă o imensă durere în cur de pacientul din responsabilitatea sa, adică de ăia cărora portofelul nu le permite o consultație în privat.
Oricum, uman, este o mizerie.
Cu sau fără taxă, în privat sau în public, relația pacientului cu medicul este tot mai proastă. Iar asta n-o s-o îmbunătățească. Medicii ar trebui să se gândească și la ce dau, nu doar la ce primesc. Iar felul în care s-au purtat în ”pandemie” a lăsat urme adânci în memoria oamenilor. E complicat, și degeaba faci strategii, dacă nu schimbi oamenii care le aplică. Banul, ca unic semn al reușitei în meserie, dezumanizează. Și pe așa ceva nu putem construi nimic în domeniu, fie că e sistem public, sau privat. Ca medic nu poți avea o ”față” pentru sărăntocii din sistemul public, și alta pentru cei care apelează la sistemul privat. Până la urmă, aici se joacă viitorul ambelor sisteme: relația medic-pacient.