La Drobeta Turnu Severin practic nu mai există industrie, cel mai mare angajator fiind un producător de cablaje auto, japonez. Care s-a aciuit într-o hală gen cutie de tablă. Câtă vremea stat prin zonă japonezul, a mai fost cum a mai fost. După ce managementul a trecut în mâinile românilor, a început iadul pentru angajați. Oricum salariu e de rahat: 1200 de lei în mână, plus câteva bonuri de alimente. Dar condițiile de muncă s-au înrăutățit brusc. Câteva sute de oameni, la Severin, închiși într-o cutie de tablă, aflată în plin soare, la peste 40 de grade la umbră. Amenințări cu licențierea, pentru că muncitorii au îndrăznit să cheme Ambulanța pentru cineva care avea o criză de epilepsie. ”Dă-l dracului, că-și revenea el!” Aerul condiționat, oprit. Exista un fond lunar, de 3.000 de lei, pentru medicație de urgență. A fost redus la 1.000 de lei! Fluctuația de personal, uriașă. Dar nimeni nu are curaj să protesteze: unde să muncești, când totul e la pământ?
Portofoliul Muncii e la social-democrați. Care o lălăie. Avem inspecția muncii în fiecare județ. Ăia de la Severin nu sunt extenuați, că n-au ce inspecta. De fapt, peste tot în România, există o complicitate evidentă între instituția asta a statului și capitaliștii patriei iubite. Și ne mirăm că nu găsim forță de muncă? Păi n-o să găsim! Pentru că dincolo de salariile mizerabile se află condițiile de muncă și mai mizerabile, și managementul sălbatic, în fața căruia nu mai ești om, ci doar un ”animal” de povară!
Managementul românesc este principala sursă a incapacității noastre de a ne mai dezvolta. Asta spune multe și despre valorile națiunii ăsteia, despre care nu vrem să discutăm. Nu ne pasă de nimeni și de nimic! Celălalt este dușmanul. Trebuie umilit! Eliminat! Pus la locul lui.
Așa că, domnu social-democratu Ciolacu, e bine și cu lupta cu PNRR, discuții savante despre pensii de mizerie, care vor fi majorate la Sfântu Așteaptă, și despre cine va fi premier după rotația de anul viitor. Faceți ce puteți-și, slavă Domnului, puteți, aveți și legi, și instituții!-pentru a readuce raporturile de muncă în limitele decenței. Că și în corporații e jale! Același management sălbatic, aceleași salarii de mizerie, aceeași intensitate inumană a muncii. Vă plângeți să nu sunt bani de pensii. Păi, combateți munca la negru. Asigurați-vă că munca este plătită decent! Și, știți ce? Până și la ”stat” managementul este un dezastru, și huliții ăia de ”bugetari” sunt tratați la fel de rău ca restul angajaților. Rușinos!
Știu că nu vă pasă. Dar măcar o brumă de instinct de conservare v-a rămas. Sper. Și de omenie, iară sper. Măcar atât faceți: reduceți bătaia de joc în relațiile de muncă! Nu costă! Asta, dacă vă pasă! Dar chiar vă pasă?
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu