Aflu că la Chicago a mai fost azi un mic ”măcel”. Două grupări de adolescenți s-au încăierat. S-a tras ca la poligon. Morți, răniți, deranj, geamuri sparte. Ce vreau să spun cu asta? Că este o iluzie controlul asupra societății. Oricâte mijloace și tehnologii ai avea. Oricâte programe de IA, care să anticipeze comportamente și reacții. Poate, într-un segment de populație extrem de restrâns, și cu reacții relativ predictibile, povestea asta ar putea funcționa. Dar NU pentru o națiune precum America, unde accesul la arme de foc, droguri, diverse substanțe psihotrope, este mai ușor decât accesul la contraceptive.
Extrapolând, cum ar putea America să-și impună interesele în fața restului lumii, fără să aibă un eșec? Uitați-vă la Ucraina. Vi se pare că americanii controlează ce se întâmplă acolo? A, controlează niște lideri locali. Dar liderii ăia chiar controlează Ucraina? Știe cineva ce se va întâmpla, cu toate armele trimise ucrainenilor?
Sancțiunile impuse rușilor. Toată lumea știe că nu funcționează, deși toți se jură că sunt cu ”MuiePutin” în suflet. Să fim serioși! În lumea asta sunt cercuri de afaceri care nu se rezumă la fabricarea/comerțul cu arme. Mai fac afaceri cu cheftele, spre pildă. Sau cu mașini. Sau cu produse energetice. Sau, sau, sau.
Cineva remarca un lucru ce pare minor pe la noi, dar în SUA este esențial. S-a rupt lanțul de iubire dintre Partidul Democrat și giganții din IT, printre alții. De ce? Pentru că politica externă americană, exclusiv bazată pe confruntare, îi pune grav în dificultate pe multe piețe, nu doar pe piața chineză sau pe cea rusă.
Nimeni nu poate gestiona complexitatea, oricâte date ar avea despre indivizi. Dinamica relațiilor dintre ei este cea care face să nu poată exista un control social așa cum credem noi că se poate institui, grație noilor tehnologii. Controlul social este în mintea noastră, în valorile în care credem, în educația pe care o avem, în fricile noastre, în interesele noastre. Noi ne controlăm pe noi. Cei din exterior doar pot accentua o latură sau alta a comportamentului nostru. Dar nu până la acel punct în care pot avea un control total asupra noastră.
O metodă de control, cred ei, este eliminarea liderilor care pot genera probleme. Dar eliminarea liderilor generează mai multe probleme decât rezolvă. Și controlul social slăbește, nu crește, prin eliminarea lor. Pentru că agitația socială crește, nu scade, iar lipsa liderilor complică lucrurile în caz de criză, vezi aceleași State Unite, unde eliminarea lui Trump a făcut să crească dezordinea și febra socială. Asta așa, la prima iterație.
De asta propaganda este esențială pentru controlul social. Și rețelele sociale sunt esențiale. Dar vremea dominației monopolurilor se duce. Apar tot mai multe alternative, începe o sănătoasă concurență, care acum se joacă pe tema credibilității și protecției drepturilor și libertăților cetățenești. Crede cineva că vor mai fi posibile o ”primăvară arabă” sau un EuroMaidan, bazate pe FB și Twitter? Un, doi, trei, și …!
Cel mai grav ar fi(și deja este!) pentru cei care visează la controlul social ieșirea cetățenilor din spațiul public, zborul sub ”radar”, sau, pe românește, durerea în trei litere de toți și de toate. Pe cine să controlezi, și cum, dacă el e lipsă la apel? Cea mai puternică armă a cetățeanului în cazul ăsta este refuzul de a ”exista”.
Sigur, pasivitatea are limitele ei. Și se poate transforma rapid în agresivitate și în violență. Am văzut astea în pandemie. Pasivitatea și refuzul autorității au funcționat în România, violența și agresivitatea, în alte țări. A inventa nu știu ce bube de maimuță nu mi se pare că e răspunsul cel mai inteligent al celor care vor să ne controleze. E mai degrabă o declarație de capitulare.
Așa că vor fi controlați doar cei care își doresc, dintr-un motiv sau altul, asta. Dacă vor să plătească, explicit, prețul controlului, de ce nu? Dar ”controlorii” să nu-și asume niciun merit. E voința unora, nu răspunsul societății la diverși ”excitanți”. Societatea nu se lasă controlată. Ea doar poate coopera cu autoritatea, pe baze negociate. În rest, SF de proastă factură…
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu