Revin la o mai veche afirmație: când judeci dacă e mare sau mică datoria unei națiuni, în special cea publică, te uiți nu la mărimea ei în PIB, sau la alte bălării macroeconomice. Primul lucru la care te uiți este capacitatea economiei aceleia de a genera resurse pentru rambursarea datoriei. Or capacitate economiei românești de a genera resurse este tot mai redusă. Uitați-vă la structura aparatului productiv al României. Cine să producă, și ce produce?
Știu, știu, eu sunt prost, și nici economist nu sunt. Dar parcă aș crede că e abordarea corectă. Câtă vreme nu planificăm nimic, investim în lucruri al căror singur efect este creșterea deficitului de cont extern, cum vreți să ne plătim datoriile? Ce mai avem de vândut? Pământul arabil? Pădurile? Gazele din Marea Neagră? Sunt deja vândute? Ceva metale prețioase, prin munți? Generarea de energie electrică? Fac cât datoria publică? Și cine garantează că nu mai facem datorii? Pe cele noi cum le plătim?
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu