Analize și opinii

Cine sunt „EI”? Există un grup mic care controlează lumea?

Înainte de a începe, trebuie să mărturisesc că nu m-am infiltrat în grupul Bilderberg și deci nu am o listă cu cei mai puternici oameni din lume.

Dar întrebarea „cine sunt ‘ei’?” este, desigur, una interesantă. „Ei” este folosit mereu atunci când se discută sau se analizează cauzele unei probleme – de foarte multe ori cu privire la subiecte care ar putea fi descrise ca „teorii ale conspirației”. „Ei au făcut asta sau aia”, „Ei vor ca omul lor [să fie] la putere”, „Ei au distrus economia” etc. Dar cine sunt „Ei”? există ei sau sunt doar o născocire a imaginației noastre? Este doar o modalitate facilă sau leneșă de a transfera vina asupra unui lucru pe care nu prea îl înțelegem?

O modalitate de a analiza această problemă este prin știința complexității, iar acest articol se bazează pe o discuție TED de acum zece ani, intitulată „Cine controlează lumea?”.

„Cheltuim miliarde de dolari încercând să înțelegem originile universului, dar încă nu înțelegem condițiile pentru a exista o societate stabilă, o economie funcțională sau pacea” – D. Hebing

James Glattfelder, un fizician, a decis să analizeze sistemul nostru interconectat după ultimul crah financiar. El a vrut să vadă dacă teoria complexității ar putea explica modul în care funcționează economia mondială. Există un grup mic de elite care discută despre ce se va întâmpla și dau ordine sau este sistemul interconectat mai mult decât suma părților lui? Este mai degrabă o murmurare de grauri, prin care fiecare pasăre se mișcă în formație cu întreg roiul, dar fără a fi controlată cu bună știință.

Fizica standard nu poate explica sistemele complexe deoarece, adesea, ceea ce pare a fi un comportament complex este de fapt rezultatul unor reguli foarte simple de interacțiune.

Nu este necesar să privim ecuațiile, dar trebuie să ne uităm la interacțiunea din cadrul sistemului.

Unul dintre lucrurile fascinante cu privire la sistemele complexe este ceea ce se numește „Apariția”. Analizarea părților individuale ale sistemului nu poate explica comportamentul care este observat în ansamblu.

Un exemplu excelent în acest sens este o „catedrală” cu termite. Observând doar o termită individuală, nu veți putea să înțelege niciodată cum este creată una dintre aceste structuri. Oricât de departe ai pătrunde în creierul unei termite, nu vei găsi niciodată răspunsul. Cine deține controlul, cine dă ordinele? Răspunsul este „nimeni și toată lumea în același timp”. Dar studiind modul în care termitele interacționează, ne putem face o idee mai clară despre ceea ce se întâmplă.

Prin urmare, rețelele sunt reprezentări excelente ale sistemelor complexe. Domnul Glattfelder și colegii săi au vrut să analizeze rețelele economice și, în cele din urmă, rețeaua de control corporatist global.

Pentru a face acest lucru, ei au analizat rețelele de proprietate. Toate rețelele au noduri și legături și, în această analiză, fiecare nod a fost reprezentat de o companie, fiecare legătură fiind procentul de proprietate.

Asadar, acționarul A deține X% din acțiunile companiei B și i-a atribuit și o valoare pe baza veniturilor din exploatare.

Ei au găsit o serie de patternuri, dintre care unele sunt evidențiate mai jos.

Aceste rețele de proprietate sunt direct legate de control și a ne spun cine sunt jucătorii cheie și dacă aceștia sunt interconectați.

Răspunsurile la aceste întrebări au implicații „sistemice”. Cu cât concentrarea puterii este mai mare, cu atât sistemul este mai vulnerabil. Un bun exemplu în acest sens este sistemul bancar. Stresul poate cuprinde sistemul ca o epidemie, rezultând în politici „prea mari pentru a eșua”.

Pentru a descoperi cine controlează lumea, au început cu o bază de date cuprinzând 13 milioane de relații de proprietate din 2007. Deoarece au fost o mulțime de date, s-au concentrat asupra corporațiilor transnaționale (CTN), companii care operează în mai multe țări. Ei au găsit 43.000 de CTN și au construit o rețea aflând acționarii CTN atât în producție, cât și în desfacere. Rețeaua a ajuns să aibă 600.000 de noduri și 1 milion de legături.

Centrul conținea și un nucleu minuscul, dominant, format din companii extrem de interconectate.

36 % dintre CTN sunt în centru, dar reprezintă 95 % din totalul veniturilor operaționale ale tuturor CTN-urilor.

Cum influențează această structură controlul? Întrucât proprietatea oferă drepturi de vot și, prin urmare, au putut să observe controlul privind valoarea CTN. Apoi au atribuit un grad de influență fiecărui acționar și, în cele din urmă, au observat fluxul controlului în întreaga rețea.

După o analiză a numărului pentru a constata controlul rețelei, au descoperit că 737 de acționari de top aveau potențialul de a controla 80% din valoarea CTN-urilor. Acești 737 de jucători de top reprezintă 0,123% și sunt în principal instituții financiare din SUA și Marea Britanie.

Ceea ce e și mai șocant, 146 de acționari au potențialul de a controla 40% din valoarea CTN-urilor. Această cifră reprezintă 0,024%.

Concluzia a fost că nivelul de control este extrem și este foarte probabil să prezinte un risc sistemic pentru economia globală.

Se crede că această structură de rețea constituie o proprietate emergentă și, prin urmare, rezultatul auto-organizării. Însă acest lucru depinde de regulile de interacțiune din cadrul sistemului.

Prin urmare, se pare că există un „Ei” care își impun controlul asupra lumii, dar este foarte posibil ca acesta să fie un fenomen emergent. Aceasta înseamnă că „Ei” nu creează structura într-un mod de sus în jos, ci se dezvoltă, prin legile naturii, printr-un sistem de jos în sus.

Probabil că este ca și conștiința și creierul. Constatând suma părților creierului nu ne dă nicio indicație cu privire la ce este conștiința sau de unde provine. Odată ce creierul atinge o anumită complexitate, apare conștiința. Dar, odată ce acea conștiință apare, este capabilă să controleze creierul. Asadar, aici observăm atât un fenomen emergent, de jos în sus, care în cele din urmă controlează chiar ceea ce l-a creat, într-o ierarhie de sus în jos. Cred că acest lucru este mai aproape de adevăr în ceea ce privește modul în care „Ei”, identificați mai sus, își impun controlul.

Datele folosite în această analiză sunt de acum 15 ani, astfel că ar fi interesant de văzut o versiune actualizată. Bănuiesc că acum mai puțini acționari vor deține controlul asupra unei valori mai mari a CTN-urilor și probabil că acest lucru provoacă în mare măsură riscul sistemic cu care ne confruntăm astăzi.

Preluare: The naked Emperor

Sursa: anonimus.ro